O veste tristă a incitat societatea basarabeană zilele trecute. Presa de la Chişinău a anunţat că începând cu 1 inuarie 2004 moldovenii din stânga Prutului care vor dori să ajungă în România vor fi obligaţi să prezinte la punctul de trecere a frontierei suma de 500 de euro, dovadă a solvabilităţii minime pe durata aflării lor în loclităţile române. Mai multe ziare de limbă română şi rusă care se editează la Chişinău au anunţat fără a comenta că introducerea acestei condiţii a fost anunţată de către ministrul român de externe Mircea Geoană într-un interviu acordat postului PRO TV Chişinău. Presa chişinăueană anunţă că potrivit lui Geoană această restricţie constituie „o măsură de precauţie la care Bucureştiul este obligat să recurgă după ce a reuşit să convingă Uniunea Europeană că introducerea regimului de vize în relaţiile cu R. Moldova este prematură până în anul 2007, când teritoriul României va face parte din spaţiul Schengen”. Mircea Geoană ar mai fi declarat, potrivit presei basarabene că românii care călătoresc în străinătate s-au conformat deja acestor restricţii, respectându-le şi în cazurile când merg în R. Moldova.

Noutatea a pus pe gânduri pe basarabenii de origine română, care, hai s-o recunoaştem, aşteaptă aniîn şir de la oficialităţile României nu restricţii la trecerea Prutului, ci facilitarea obţinerii cetăţeniei ţării cetăţeni ai căreia au fost părinţii şi buneii lor. Ei mai speră că Podurile de Flori iniţiate acum un deceniu şi ceva, despre care se pare s-a cam uitat, ar putea fi transformate în Străzi de Flori ce le-ar permite să se deplaseze când le vine dorul nu doar la rudele care locuiesc în dreapta Prutului, ci şi să meargă în orice localitate ale Ţării întregite istorice. Basarabenii români aşteaptă milă de la Guvernul României. Or dacă este adevărat despre ce scrie presa de la Chişinău şi că Ministerul de Externe a decis deja intrarea începând cu 2004 a românilor basarabeni în România în cândiţiile când vor demonstra ca au în buzunar cei 500 de euro, aceştia înclină să caute răspunsul la mai multe întrebări aflate în vizorl lor ani în şir: sunt românii de pe ambele maluri ale Prutului acelaşi popor?; dacă da, de ce sunt trataţi cu multă răceală?; dacă nu, de ce nu ar fi lăsaţi în pace să-şi găsească o altă identitate?

Pentru a nu crea careva iluzii neînţelese, repetăm că această atitudine ar putea să o aibă partea băştinaşă a populaţiei Basarabiei, căci cealaltă parte, cea vorbitoare de limbă rusă, ar putea doar sa se bucure de situaţia în care se va pomeni începând cu 1 ianuarie 2004. Din mai multe motive. Unii pentru că restricţiile de la frontiera cu România va crea premise artificiale pentru a-i face pe băştinaşi să nu mai creadă în lichidarea zidului berlinez de pe Prut. Alţii care au banii necesari, pentru că vor reuşi să se strecoare în spaţiul Comunităţii Europene folosindu-l pe cel al României.

Unii basarabeni înţeleg şi situaţia României dat fiind faptul că restricţiile de la frontiere sunt dictate de aderarea la spaţiul Şchengen. Tocmai din această cauză mai mulţi politicieni de orientare democratică din R. Moldova se fac a nu simţi greutăţile pe care le vor înfrunta basarabenii simpli atunci când vor încerca să se deplaseze la Iaşi, Botoşani, Suceava, Vaslui sau Galaţi, unde au rude stabilite cu traiul, ori barierile de care se vor ciocni părinţii copiilor care vor dori să-şi facă studiile în România.

O singură stare de lucruri mai bucură pe basarabeni. Şeful diplomaţiei române ar fi declarat, potrivit presei de la Chişinău, că Bucureştiul este gata să acorde sprijinul R. Moldova „pe calea integrării europene” mai menţionând că „autorităţile de la Chişinău nu au cum să realizeze această integrare sărind peste România, care va fi singurul vecin occidental”. Se pare că schelele Podurilor de Flori nu au fost demolate toate. Ar fi o mare nedreptate ca istoria sa-i impună pe români sa revină la montarea lor peste încă mulţi ani.

Pavel Dumbrăveanu

Bălţi,

R. Moldova