Cine mai crede că năluca rătăcitoare a comunismului mai are şansa de a se stabili pentru totdeauna în Republica Moldova greşeşte amarnic. În pofida faptulului că de doi ani aici la guvernare se află reprezentanţii formaţiunii social-politice care oficial se numeşte partidul comuniştilor din Moldova, multe din reformele de tot soiul care se produc în Basarabia numai despre comunism nu ne pot vorbi. Dar nici de o societate care ar putea să funcţioneze pe principii veridic democratice. E un calambur, un fel de „comunism democratic” care permite celor de la putere sa se aleagă cu partea leului din avutul obştesc, iar celor aflaţi la talpa ţării să caute tot felul de modalităţi de a-şi asigura cumva existenţa. Un „comunism democratic” care nu permite celora ce vor sa iniţieze o afacere s-o facă fără oprelişti şi care pentru a obţine, totuşi, actele necesare pentru începerea unei activităţi sunt umiliţi, supuşi să deschidă mai multe uşi, să dea mită.

Cine mai crede că în această situaţie Republica Moldova ar putea adera în mod firesc la Comunitatea Europeană deasemenea se înşeală mult. În pofida faptului că zilele trecute liderii celor trei fracţiuni care fac parte din actualul legislativ au semnat un acord de aderare la respectiva structură europeană.

O economie prosperă şi un stat civilizat se edifică diriguind şi muncind civilizat dar şi onest. Ceea ce se întâmplă astăzi în Basarabia la acest capitol numai civilizaţie nu poate fi numită. Pentru că magazinele au fost scoase în stradă constituind un fel de piaţă haotică. Şi pentru că deşi R. Moldova nu produce petrol şi prea multe medicamente localităţile şi drumurile basarabene sunt împânzite cu benzinării şi farmacii. Pentru că ţăranul îşi vinde producţia agricolă crescută cu multă sudoare la un preţ de nimic, iar industria prelucrătoare comercializează această producţie cu preţuri de trei-patru ori mai mari. Pentru că acum câţiva ani s-a produs o reformă administrativ-teritorială cu lichidarea raioanelor şi crearea judeţelor, iar în primăvara curentă s-a procedat la o antireformă administrativ-teritorială cu... lichidarea judeţelor şi crearea raioanelor.  Pentru că, ca să amintim de ultimele „isprăvi” ale comuniştilor aflaţi la putere în R. Moldova, a fost scindată până şi Uniunea scriitorilor pe principii politice şi etnice. Şi pentru ca, culmea, preşedintele ţării a dorit elaborarea unui dicţionar moldovenesc-român şi acesta nu a întârziat să fie editat. În fine, pentru că cele mai mari şi mai profitabile afaceri le au chiar guvernanţii de ieri şi de astăzi, firmele lor fiind înregistrate cu numele fiillor, fiicelor, soţiilor şi a altor persoane din anturajul lor. 

Ca sa fim mai concreţi, vom apela la rezultatele unui studiu realizat de către Serviciul independent de sociologie şi informaţii „Opinia” în cadrul Proiectului Uniunii Europene „Condiţiile de trai, modul de viaţă şi sănătatea populaţiei”, concluzii care au fost date publicităţii de curând. Potrivit acestuia, cităm „primatul în ierarhia problemelor cu care se confruntă la ora actuală cetăţenii R. Moldova, îl deţine starea materială precară şi nivelul mizerabil de trai, urmate de lipsa celor necesare pentru supravieţuirea în condiţiile de iarnă (îmbrăcăminte, încălţăminte, căldură). Pe următoarea treaptă se plasează asigurarea insuficientă cu apă potabilă şi caldă. Urmează starea sănătăţii, şomajul, oboseala şi disperarea, neîncrederea în ziua de mâine şi lipsa de perspective în viaţă.”

O soluţie de ieşire din situaţia dezastruoasa în care se află basarabenii astăzi nu va fi găsită nici de actuala guvernare, cum n-a fost descoperită nici de guverne ce s-au tot schimbat pe timpurile lui Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, primii doi preşedinţi ai R .Moldova. Basarabenii simpli din localităţile rurare lipsite de tot necesrul pentru a practica o agricultură eficientă şi din cele urbane lipsite de tot ce face oraşul oraş au un singur crez: să-şi organizeze viaţa singuri şi să întreprindă orice, pe cale legală ori ilicită, numai să nu moară de foame. Simplii basarabeni mai speră că doar un miracol dumnezeiesc îi poate salva de la pieire. În opinia multora dintre aceştia miracolul ar putea fi redus la „ocuparea ţării de către un alt stat civilizat”. De ne-ar ocupa turcii, poate am trăi mai înstărit, îmi spunea deunăzi un Moş Ion Roată din comuna Corlăteni, fostul judeţ Bălţi. Logica acestui ţăran rămas fără surse de existenţă şi fără speranţa că nici copiii lui nu-l pot ajuta deoarece ei deasemenea nu huzuresc de bine, e simplu de simplă. A schimbat neamţul Stelman situaţia financiară a fostei fabrici de confecţii „Bălţeanca” din Bălţi şi a angajaţilor acesteia după ce a cumpărat majoritatea acţiunilor respectivei unităţi economice. Acelaşi lucru se simte şi la Întreprinderea moldo-germană „KNAUF” şi la alte două unităţi economice din localitate specializate în producerea confecţiilor, unde domină spiritul gospodăresc al „capitaliştilor” din Italia şi Turcia, care au investit în restructurarea activităţii respectivelor unităţi economice.

Un alt aspect al problemei ţine de faptul că actualul electorat din stânga Prutului nici nu realizează că aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană ar putea fi unica şansă de

a-şi îndulci viaţa lui şi a generaţiilor care vor urma. Or acesta este compus în majoritate din bătrâni, foşti nomenclaturişti şi persoane care mai tânjesc după ex-urss. Electoratul activ, membrii căruia ar putea schimba starea de lucruri pe cale democratică, potrivit unor date neoficiale, alcătuind un sfert din populaţia Basarabiei, este plecat la munci în străinătate. Evident că acolo unde se află în mare parte pe cale ilegală, nu au posibilitate, dar nici nu-i arde să voteze.

În concluzie: dacă nu este posibilă revenirea Republicii Moldova la albia sa firească şi pe această cale integrarea ei în structurile europene, precum cred actualii politicieni din partea locului, dacă în acest spaţiu nu se găseşte un Ştefan care să insufle şi să educe poporului o verticalitate de talia Marelui Voievod, ce mai rămâne acestui popor osândit? Vorba acelui Moş Ion Roată de la Corlăteni. Să se lase diriguit de alte popoare mai civilizate, mai demne de a da un exemplu cum trebuie să trăiască o ţară cu un popor atât de muncitor şi bun la suflet. Numai nu de cel care de la 1812 încoace pretinde că îi aparţine spaţiul mioritic din stânga Prutului.

Pavel Dumbrăveanu