Când ai de gând
Când ai de gând să taci
Tu câine singuratic,
Ce latri mereu în inima mea ?
Hau ! Hau ! Hau !
Ha ! Ha ! Ha !
Latră, iar latră durerea
Ha ! Ha !
Noi n-avem loc aici
Și unde să ne ducem ?
Că nu știm geografia neființei.
Stăm așa ferecați în trup,
Chiar dacă uneori schimbăm între noi,
Inimi, plămâni, rinichi,
Semiconductoare.
Singur câinele rămâne credincios în fiecare,
Și latră, și latră,
Turbat cu turbare.
Când ai de gând să taci,
nemuritorule ?
Fata Morgana
Întins nisipul arde
Risipindu-și flacăra
În fete morgana, verzi, fosforescente.
Fetele soare, fetele mare,
Trupuri fugare de apă, de fum,
Le văd gonind în zare
Fantastice zâne,
Îndărătnic reflectate și arzând.
Și iar sunt tristă de durerea,
Că nu mă pot la rândul meu preface
În mii de fete morgana învăluitoare,
Dătătoare de pace.
Stau, mare ce și-a înghițit de tot nisipul,
Prea nemișcată,
Prea caldă
Și fără de țărmuri.
Dar cât de mult aș vrea să ard și eu
Întins ținut de flăcări și de fum,
Să fiu unica țară din lume
Ce și-a ars diavolește fluviile
De dragul tău.