Electoralismul dezlantuit

 


ELECTORALISMUL DEZLĂNȚUIT[1]


Georgius Huxwell –Franța


 


Democrațiile occidentale au intrat în era electoralismului dezlănțuit.


Fiecare dintre cei aflați la putere și , de asemenea, toți aspiranții la puterea politică, din fiecare țară zisă « democratică » au înțeles bine că marja lor de manevrare « iese » din urne și în nici un caz din altă parte, în măsura în care ei doresc să revendice legitimitatea mandatului poporului.


 


Este în aceasta o suferință de o jumătate de secol, după seismul planetar care a fost al doilea război mondial, și după Yalta, « lumea liberă » focalizându-se asupra « conceptului democratic », diversele constituții fiind  acelea care îl  aplică, îl crează, îl remaniază cu scopul de a oferi poporului, dacă nu capacitatea suverană reală de a-și alege liber conducătorii, cel puțin impresia acesteia.


 


Este un lucru comun să spui că puterile politice se uzează cu timpul și este ,de altfel, bine cunoscut că întreg contextul constituțional și legislativ , din fiecare țară, se desincronizează de-a lungul anilor de realitatea cotidiană datorită evoluției.


 


În momentul de față, în « Vest », este evident că toate considerațiile politice interne, toate eforturile oamenilor publici, pe larg relatate de către mijloacele de informare în masă sunt supuse calculelor electorale.


 


Dacă este comic să vezi, în Statele Unite, doi candidați la prezidențiale să ajungă  ex-aeqvo la verdictul sufragiului public și să nu accepte această realitate, este neliniștitor să vezi, în Franța, manipularea pe care structurile de putere, aflate în funcțiune, o fac  în vederea diverselor scadențe ale calendarului electoral în vigoare : alegerile municipale, alegerile prezidențiale și legislative.


 


Mai întâi, un pseudo-referendum a avut loc, prin care s-a hotărât abandonarea « septenatului » în în favoarea « cincinalului » pentru care actualul președinte s-a pretins a fi favorabil.  Notați vă rog : « cincinalul » va fi bun pentru succesorii celui care l-a decis și a făcut să fie aprobat. El nu și l-a aplicat sieși, ceea ce demonstrează existența în sine a două valori și a două unități de măsură.


 


Mai semnificativ : numeroși membrii ai guvernului, miniștri și alții, trag sforile pentru mandate municipale în marile orașe și afirmă limpede că în caz că vor fi aleși  în primării, ei vor demisiona din guvern.


 


Este clar, se pare, că o poziție într-o primărie de mare metropolă este mai durabilă, mai stabilă și mai în siguranță, în viziunea carieriștilor, decât un post în organele centrale ale statului, subiect  frecvent abordat, dacă nu cotidian.


 


O altă « dezbatere », în clasa politică este actualmente în curs și vizează următoarea problemă : dacă Franța va păstra calendarul electoral actual, legal și prevăzut, în care alegerile legislative preced alegerile prezidențiale sau dacă o lege excepțională nu trebuie să vină să inverseze această ordine a lucrurilor.


 


Politicienii se tem, fără îndoială să vadă ajuns în post un nou președinte care, nesatisfăcut de majoritatea politică, recent aleasă, cu câteva săptămâni înaintea lui, dizolvă Parlamentul, în speranța că, prin mari manevre politicianiste și cu mass media aservită în frunte, o nouă consultare îi va permite să evite chinurile « coabitării », invenție franțuzească pentru care noi facem cheltuieli de mulți ani. Electoralismul turbat, de care noi vorbim, este foarte puțin sensibil la păturile populare. Oamenii sunt puțin motivați de către urne, se vede aceasta în procentajul enorm  al absenteismului care grevează fiecare consultare electorală.


 


« Aleșii » zilelor noastre au o « mică majoritate » de votanți.  Înscrișii reprezintă o parte ce poate fi majoritară în raport cu populația dar este edificator să înțelegi că pentru toți cei care nu au dreptul la vot și cei care nu merg să voteze sau ale căror voturi sunt anulate, « legitimitatea zișilor »  « aleși » nu poate calma războiul cu ei, cu aceștia, care reprezintă cea mai mare parte a cetățenilor care trăiesc în țară.


 


Puțin le pasă ( aleșilor oficiali ) : ei sunt aleși și beneficiază de această calitate chiar dacă  reprezintă sau nu o majoritate « sinceră și masivă », cum spunea, nu de mult un anume domn, Charles de Gaule.


 


Calitatea de « ales » al zilelor noastre, se cumpără cu mijloace și metode de marketing iar « clientelismul » politic a devenit monedă curentă !


 


Ceea ce este grav este că acest clientelism aduce  derapajele cele mai periculoase. Adunarea Națională în exercițiu votează cantități de legi nesemnificative, minore, menite să gâdile superficial așteptările populației, ceea ce vrea să spună că binele public fundamental este abandonat în favoarea celor mai diverse pofte politice, celor mai conjuncturale, celor mai efemere.


 


Este evident, este biblic am putea spune, că în această situație când avem de-a face cu mai multă neghină decât cu boabe de grâu bun și, atâta timp cât direcția țării este condusă de către oameni care au nevoie de cantități de voturi, fără nici o referință la calitatea lor, de fapt fără nici o altfel de referință, asistăm la o deplasare spre derizoriu, spre « în jos » a tuturor preocupărilor.


 


Puterea actuală din Franța își zice « socialistă ».  Ea este deci înclinată să-și mențină o imagine populistă și a demonstrat-o prin acțiunile sale în această direcție, cu scopul evident de a-și păstra clientela.


 


Cum această clientelă numără în rândurile sale atât păturile zise « defavorizate » ale populației cât și păturile de calitate mediocră, amalgamul este repede făcut spre a-i favoriza pe cei care nu vor să muncească, pretinzând că-i ajută pe cei care au greutăți în a-și găsi un loc de lucru. Aceste două categorii existente, nu au deloc aceleași preocupări, unii servind drept alibi politic, ceilalți fiind capabili să « voteze bine ».


 


În acest trist tablou asistența de stat este aceea care prevalează, care generează momentan rezultate electorale bune, omoară dorința de întreprinzător, deschide ușa revendicărilor celor mai absurde,  ca de exemplu cele 35 de ore de lucru săptămânal sau atribuirea dreptului de vot imigranților care, fiind veniți să caute aici « mana » franțuzească, sunt clienți de primă mână.


 


Când scadențele electorale avute în vedere vor fi depășite, va fi o dureroasă trezire, atât pentru politicieni cât și pentru bunul popor, căci factura electoralismului comercial, va fi încărcată.


 


 








[1] Traducere [i adaptare:  Ion Corbu


 

 
Georgius Huxwell



BACK
 

COMENTEAZĂ
| MEMBRI DE ONOARE | SPONSORI | SUMAR | PRIMA PAGINA | PUBLICITATE |  
| CAUTA | CONTACT| COPYRIGHT | REDACTIA | ARHIVA | LINKURI | WEB-CAM |
Nr. Pilot
  *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR ****