Nepereche-mpreună, rătăcind cu uimire
UNDEVA, ÎNTR-O TOAMNĂ
Ca prin vis te-auzeam mai există iubire undeva, într-o toamnă ce-am visat-o amândoi, soare blând lumina câte-o vină-n privire, ruginea frunza-n cer și cădea între noi.
Sărutam tâmpla dreaptă, și țeseam amintire, despărțind fără teamă, restul lumii de noi, ca prin vis te-auzeam mai există iubire undeva, într-o toamnă ce-am visat-o amândoi.
Nepereche-împreună rătăcind cu uimire, depărtarea ne-adună și ne-mparte la doi, veșnic tren cu o gară, veșnic punct de sosire
și-o plecare grăbită tot mereu înapoi,
undeva, într-o toamnă mai există iubire |
|
Sanda Nicucie
|