FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Alina Bica
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Dana,

mă bucur că acest poem a ajuns la tine și că ai găsit imagini care ți-au plăcut.

Corneliu,

îți mulțumesc pentru cuvintele tale și pentru înțelegerea acestui text.

Tavy,

"scris usor cu durere de pictor si ochi de magician" - mă onorează aceste cuvinte și îți mulțumesc.

Prietenesc tuturor,
Alina
 
Postat de catre Alina Bica la data de 2006-08-29 09:21:37
         
 
  Un poem de dragoste tipul confesiune, fara pauza de respiro, un poem caldut care, desi merge pe un stil deja epuizat reuseste sa surprinda prin cateva imagini, mici oaze care il 'scapa' de la indiferenta cu care am fost tentata sa il tratez. Astfel, remarc:
'ești așa de frumoasă
aș picta pântecul tău
te-aș desena cu struguri în păr';
'după ce te am
scriu o poezie', eventual 'alung amintirea cu aburi de cafea'.

peta.



 
Postat de catre l;'l da la data de 2006-08-28 20:21:55
         
 
 
Ai surprins acel punct sensibil în care iubirea este neintegrabilă social, pur defetism. Îmi plac parantezele ("nimic nu mai are rost") cu sens invers, deschisă să ocrotească iubirea și închisă, odată trecută, ca să te arunce din nou în lumea pe care o refuzai. Exclusivismul iubirii care anulează tot ce nu e ea.

Într-un fel se cam iubește din disperare, la exasperare (dar asta-i altă poveste). Fără a mai fi capabil să iubești și altceva - înainte, după, între timp, în loc de. Să iubești totuși și lumea, viața etc.

Banalitatea sublimă a iubirii am întîlnit-o în Descîntoteca lui Sorescu. O mai citi-o cineva?

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-28 19:54:20
         
 
  frumos poem
scris usor cu durere de pictor si ochi de magician
este o serenada a voluptatii si a dorintei lui eros de-a impaca iubirea si razboiul pe scena obsesiei ca timpul trece, baba se piaptana si nimic nu are rost...

frumos poem Alina

cu drag
tavi
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-08-28 15:49:39
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE