| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | arbitraj. miza - curatarea site-ului |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Vladimir Negru                 |  |   
            |  | cu referire la problemele de aici : 
 http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
 
 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici  măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
 
 Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
 
 Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția,  în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
 
 Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
 
 Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
 
 Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales  pt cine și ce !
 
 
 
 
 
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Adina... sunt incantat ca ai intuit adevaratul chip al acestui text... e o poezie in care am incifrat simboluri care o depasesc spre o alta realitate. Dana... interesant ca te-ai oprit chiar la fragmentul in care Maria din Magdala se rataceste de pacat si striga Ichtus.
 Multumesc pentru opinii.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Vladimir Negru               la data de  
              2006-09-11 20:49:25 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Un poem simplu, vorba aceea..nici prea prea nici foarte foarte, creandu-mi totusi o senzatie reconfortanta. 
 Am remarcat 'o curva își strigă peștele
 îi rostește numele pe silabe
 ca și cum l-ar citi dintr-o carte'; 'șoseaua ca un șarpe turbat'.
 
 Ultima strofa..ei da..uite cum daca n-ar fi fost ea nu m-as fi oprit sa comentez. Realitatea e surprinsa in cateva unghiuri - momente scurte si savuroase care infrumuseteaza sau in orice caz surprind in noi o reactie.
 
 
 
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              l;'l da               la data de  
              2006-08-27 13:21:12 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | chiar daca existi cu aceste senzatii ale impalpabilului se simt umbre, umbre si ingeri lasati in ce ne putem imagina mai simplu, pentru a putea trece mai departe. vocile si gandurile, vizualul si imperceptibilul creeaza tendinta de a percepe totul cu toate simturile. are loc astfel o inchegare de senzatii, un reflex spre a nu duce pana la capat ce e inceput deja in mai multe locuri. este o dirijare a planurilor aici-acolo-dincolo, un dinamism in cuvant. mi-a placut in mod deosebit ultima strofa.
 las semn luminat.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Adina Batir               la data de  
              2006-08-27 12:46:02 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |