FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Silvia Van
El avea încã din zori ochii întorºi
spre capãtul strãzii
cãuta cu privirea, flãmând
culcuºul cercurilor lui vechi
îngropate cândva în trotuare
jinduia din nou la roþile lui vorbitoare
lãsate în paraginã demult
pe sub garduri

De la o vreme
începu sã taie cu fervoare
artistic
spaþiul azuriu insinuat între ei doi
ca pe o hârtie de ambalaj foºnitoare
mirosind a brioºi
ºi a ciocolatã cu lapte
îl aruncã apoi hohotind
ca pe o ninsoare de confetti
peste umbrele lor grase
înghesuite una într-alta
înfricoºate
între perne

Ea îºi dezbrãcã încet aripile
în faþa oglinzii
îngenunche la picioarele patului
apoi alunecã în râsul lui
ca într-o iarnã definitivã
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Multumesc, Elena, ca ai avut rabdare sa te opresti la textul meu, sunt impresionata de limpezimea ideilor tale si de capacitatea ta de a surprinde esentele. Admir profesionismul analizelor tale, de aceea spun ca mi-ar placea sa dau pe mainile tale prefata unei carti pe care ma bate gandul s-o public...Daca ai vrea, desigur, pentru mine ar fi o mare onoare.  
Postat de catre Silvia Van la data de 2005-01-10 22:57:41
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Exercitiu de lectura

Natura dinamica in doi cu iarna definitiva

La prima lectura poemul m-a trimis cu gandul la un aforism parca al lui Maiorescu (? citez din memorie si prezint scuze pentru eventuale erori) „cand se arunca in tine cu noroi lumineaza si el se va preface in praf pe care-l va spulbera vantul” Mutatis mutandis, „spatiul azuriu insinuat intre ei doi” devine un fel de „praf” de hartie ( de la distanta confetiile pot parea astfel) ca rezultat al actionalului volitiv neprecizat al unuia dintre cei doi protagonisti sau poate al amandurora: „El” si „Ea”. „De la o vreme / incepu sa taie cu fervoare / artistic /” se spune in poem fara a se preciza neechivoc „cine?” adica subiectul logic. Se poate crede ca „El” daca ar fi sa acceptam partea a doua a poemului o continuare logica si nu poetica a primei parti insa tot la fel de bine se poate concepe si ca „Ea” „De la o vreme / incepu sa taie....etc” In fond nici nu mai conteaza. Importanta devine taierea „spatiului insinuat” ca act premergator inlaturarii lui si, cel putin, acceptarea acestui fapt de catre amandoi. Acest spatiu, taiat artistic si cu fervoare, care va deveni o ninsoare de confetti se preface in praf de hartie, aneantizabil astfel si, odata cu el spulberandu-se si banalul, inutilul, ambalajul, plictisul, etc. adica tot ceea ce condusese in timp la insinuarea intre ei a acestui spatiu segregationist. Asadar spatiul insinuat, sugerand fie o anume singularizare, instrainare fie separare comunicational sentimentala, transformat in praf efemer de hartie si aruncat peste un fel de trecut tusat cu pregnata „umbrele lor grase „ devine, prin aruncare, cel putin eliberator, daca nu chiar tamaduitor. Si, ca intr-un punct de inflexiune, statutul lor existential poate intra pe o noua tariectorie, poate deveni un nou inceput. Asteptat si de „El” care „avea încã din zori ochii întorºi / spre capãtul strãzii / cãuta cu privirea, flãmând / culcuºul cercurilor lui vechi /” aspiratie catre perfectiunea puritatii ingenui a inceputurilor si de catre „Ea”, care, odata savarst actul purificator al indepartarii acelui spatiu dichotomizant „îºi dezbrãcã încet aripile / în faþa oglinzii / îngenunche la picioarele patului / apoi alunecã în râsul lui”. Interesanta imagine integrativa. Sa ne amintim ca in alegoria platonica jumatatile alearga in cautarea partilor corespondente pentru realizarea intregului ca expresie a atingerii starii de fericire catre care tindem cu totii. Si chiar daca iarna definitiva ne da fiori, care ne pot indruma si spre o alta cheie de lectura, eu prefer sa iau din aceasta iarna varianta unui alb pur si etern pe care orice iarna cu pretentii trebuie sa il aiba.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-01-09 11:29:44
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE