|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Drumul acesta, Petre, e drumul fiecăruia dintre noi. Da, e incredibil, ești singurul care a vorbit despre "lagărul interior", exact asta este, acolo, în prima strofă. Însă și de-acolo se poate ieși, având mâinile înalte care să te călăuzească, având o voce pe care să o auzi clar. Mulțumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-22 23:15:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Foarte frumos artificiul semantic - Luca si Luca, referinta biblica... O ultima strofa incarcata de metafore, de hiperbole si de sensuri ascunse... Barbatul invizibil este intotdeauna acolo, cu mainile sale inalte, agatand destinele la fel cum noi ne agatam hainele in cui, atat de neglijent... Nu putem intelege neantul decat atunci cand devenim neant, iar aceasta intelegere este practic nula... Nu stim, si trebuie sa acceptam ca nu stim...
Imi place de asemenea cum incepe poezia... Atmosfera din prima strofa este (voit cred), foarte apasatoare... Iti spun sincer (desi probabil ca suna foarte ciudat), m-am simtit transpus intr-un lagar, inconjurat in toate partile de ziduri, fara speranta... Poate fi si un lagar al sufletului... Dar acesta este pentru mine cel putin mai terifiant chiar decat cel fizic...
am citit cu atentie si am reflectat
votez
cu drag
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-08-22 19:48:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Ganea, admirația mea pentru această interpretare. Nu întâmplător ați văzut totul, nu doar ce reverberează în memorie din evanghelia lui luca, ce reverberează în noi, ci și atenta dvs. descifrare a sensurilor din fiecare vers, ca și cum ați fi traversat în timpul și spațiul interior al autoarei toate registrele existenței și toate canoanele scrierii acestei poezii. Mărturisesc: e o poezie care are un "drum lung", a stat în mine - ca ideee, imagini, nuanțe, trăiri etc. - de prin aprilie, când am intrat într-o catedrală, într-un moment comemorativ.
Însă nu am putut scrie nimic până astă noapte, când totul s-a conturat astfel.
Mulțumesc, gratitudinea mea pentru un lector deosebit, deosebit. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-22 14:18:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text care m-a pus pe gânduri. Și, mai ales, m -a făcut să-mi pun memoria la treabă și să-mi amintesc de Evanghelia după Luca. Este singurul evanghelist care a cunoscut-o pe Maica Domnului, este autorul icoanei " Sf. Fecioară cu Pruncul", este cel care ne-a oferit pilda bunului samarinean sau cea a fiului rătăcit. Suficientă substanță pentru a citi de câteva ori poemul tău.
Golgota pe care ți-o creezi este una interioară; interzici orice comunicare imediată și împrejmuiești drumurile cu sârmă ghimpată. Le interzici astfel acestora să mai fie drumuri, pentru că un drum împrejmuit nu mai este drum, ci o parcelă oarecare. Te retragi în tine înconjurată de creștete de "copii umbriți". "Umbriți" - da, îmi dau temă să mă gândesc și la asta.
Dar închiderea, limitația, vorba lui Noica, este doar imediată, materială, pentru că gândești la un drum spre mâinile înalte (sublimarea bărbaților din urmă?)."Să nu clintesc secunda întâlnirii" este un vers care merită aplauze. Teama că mersul tău ideatic ar putea clătina timpul propune o relaționare inedită spațiu - timp. "A merge" face, nu? trimitere la spațiu.
Din palmele acelea ideale plouă ( ce imagine!), măsură a incongruenței dintre materialul imediat și transcendent. Elegantă trimiterea înapoi la teluric:"miroase greu a pământ blestemat", ceea ce dă poemului echilibrul necesar între celest și terestru.
"Luca vorbind muribunzilor despre viața de apoi" este o imagine tristă, crudă și șocantă. Finalul accentuează o indeterminare clară: mersul dincolo versus mâinile agățate de mîinile "înalte" ( bine găsit!) ale bărbatului invizibil.
Cu sufletul răvășit de acest poem s-a putea să poți gândi cine ar putea fi acest bărbat invizibil: Iisus, Sf. Evanghelist Luca, o nălucă poetică?...
În fine nedefinirea clară a acelui "mâine" ( cel temporar sau cel de după viața aceasta?) întărește senzația de "mergere pe plauri"(Sorescu) pe care ți-o dă poemul.
Să nu uit: cele 4 strofe ale poemului (trimitere conștientă sau nu?); în numerologie 4 înseamnă moarte; un motiv în plus de a resimți tristețea delicată a acestui text.
|
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-08-22 13:38:51 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adina, mulțumesc, aici nordul nu mai există. Aici drumul se face spre sus, urmând mâini invizibile. Aici totul se desfășoară canonic. Mă bucură că ai rezonat la acest poem.
Goia, da, acum am văzut (iar) interferențele pe aceleași regsitre de ființare. Un artist poate ajunge profet. Un profet ar fi oare artistul destinului? Mulțam pentru semn, să nu te rătăcești prea departe, oriucm am mâinile întinse.
Val, da, e un fel de Golgota aici, foarte bună percepția, totul e fără început, fără sfârșit, un ecou neauzit, urmează rugăciunea, da. :) Mulțumesc pentru cum ai urmat drumul acesta. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-22 12:32:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un fel de golgota proprie și indivizibilă
vise umbrite de așteptări și închise în ecou fără capăt
sârma ghimpată crește din neputințile de fi altfel
în carnea zilelor
poemul îl văd ca o pregătire pentru rugăciune
drumul spre lumină, ploile-daruri mută visele de care cu greu te desprinzi, teama în lipsa căreia ai fi oarbă,
învingi statica din pauza dintre o bătaie de inimă și alta
și urci!
Cu drag Valu
|
|
|
|
Postat
de catre
Barbu DG Valeriu la data de
2006-08-22 10:06:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
wow, (replica uzata!)...cred, simultan (din nou?!), am trait dincolo de fizic...ma intreb, care este diferenta dintre un artist extrapoland existenta pana dincolo si un profet?...si mai ales, care este impactul, cand FEMEIA, receptor, se sacrifica inspre...
înainte de a pleca spre nimicurile de mâine
îmi dau seama
sunt o femeie care închide toate drumurile
le împrejmuiește cu sârmă ghimpată
în dreapta și în stânga.../
drag (mai!)...goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-08-22 00:49:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
este ceva dramatic (tu stii cum receptez eu dramatic in sensul unui punct culminant) in imaginea inchiderii si atotinchiderii daca pot sa o numesc asa fiindca atunci cand se ia totul asupra lui insusi, tacerea ramane doar o poarta pentru dincolo. o incursiune in maladiv si un strigat mut. las prinderea mainilor inalte pentru un timp nordic. |
|
|
|
Postat
de catre
Adina Batir la data de
2006-08-22 00:49:30 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|