|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Doina Stefanescu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-am amintit de "Cercul poeților dispăruți" citind textul tău. Spune la un moment dat un puști acolo că fericirea e ca o pătură mereu prea scurtă, cam așa ceva. Pohemul tău mi s-a părut ok, doar parcă e un pic prea explicit, cred că detaliezi cam mult la un moment dat (în penultima strofă de ex). |
|
|
|
Postat
de catre
Iulia Pomaga la data de
2006-08-22 10:33:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund, am fost plecata din oras (in sfarsit!!!), dar ma revansez acum.
Multumesc Ioana pentru sugestia cu liniuta , chiar o voi urma, cat despre versul pe care nu ai reusit sa-l intelegi era o ironie amara legata de cui i se atribuie "fericirea" de pe chipul meu. Daca eu imbrac fericirea, o fac doar pentru ca ceilalti sa creada ca cel de langa mine a facut asa posibila, i.d. fericirea. Si de greselile mele ce sa mai zic...:) Sunt foarte neatenta, imi scriu textele pe moment dupa care nu mai revin asupra lor, asa ca multumesc.
Peta, nu stiu ce sa spun...fericirea este un sentiment intr-adevar confuz pe care nu reusesti sa-l identifici decat prea tarziu..eternul esec. IN poezia mea vorbeam despre pseudo-fericire. Aceea pe care o afisezi de dragul celorlalti. Atat de mult incat pana la urma ajungi sa crezi ca esti fericit cand de fapt e doar o minciuna.
Cele mai frumoase zambete sunt cele triste,
Do. |
|
|
|
Postat
de catre
Doina Stefanescu la data de
2006-08-21 10:14:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
A..o observatie. Corect ar fi 'vise', insemnand aspiratii etc. 'Visuri' se foloseste in cazul acelor imagini si idei care apar in timpul somnului.
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2006-08-19 20:33:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Spunea odata cineva intr-un interviu, nu are importanta cine, ca fericirea e la timpul trecut. Continuand cu interpretarea mea, pe moment nu resimti acea stare ca fiind de fericire, e posibil sa o resimti ca fiind o simpla stare de bine, sau sa constea intr-un singur moment sublim, tulburator si confuz. Amintindu-ti, vei putea spune cu o oarecare certitudine si luciditate: atunci am fost fericit. Acum nu stiu daca e chiar asa, in orice caz pot spune ca fericirea e inselatoare. Poate fi si 'o haina prea stramta' dar si una atat de larga incat te pierzi in ea..
Cu un zambet putin trist,
peta
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2006-08-19 20:28:56 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Interesant acest vers: "să hai iubito bea-ți cafeaua/fără albirea subită din chipul crispat într-un surâs bacșiș". Foarte misto acest suras, dar am o sugestie: pentru a evidentia, ai putea scrie suras-bacsis, liniuta aia zic eu ca face imaginea mai puternica. Zic.
Din nou, imi place asta:
"fluturașii aștia gratuiți din stomac și piept
arată ca o promoție expirată"
iubirea/fericirea ca o promotie expirata, banalizate, uitate in cotidian.
Nu am inteles "dacă n-ar mai trebui să-mi îmbrac și hainele/și tocurile/ca ei să te creadă pe tine vinovat". Adica da, primele doua versuri - reluarea definitiei fericirii, haina stramta si tocuri prea inalte, o stare in care nu prea incapi, nu foarte confortabila...dar "ca ei să te creadă pe tine vinovat"?
In fine, spun eu ca se scrie "odata" (deci legat) cand vrei sa spui "visurile au plecat odata cu ei". Banuiesc ca e vorba de simultaneitate, nu?
Mai trec,
Maria |
|
|
|
Postat
de catre
Maria Ioana la data de
2006-08-18 16:16:16 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|