FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Carlos II
Text postat de Andrei Ghejan
[Fade in]. { Locația: Apartamentul lui Nadi. Carlos, Nadi și Baba sunt îmbrăcați foarte ciudat, ca pentru un ritual grotesc. } (În fundal se aude o muzică sfâșietoare însoțită de incantații și tobe tribale)

Nu, nu e vorba de alba-neagra... nu se mai poartă, deși dintr-un punct de vedere, al lui Carlos, a fost tot ceva pe-acolo.
De ce? Veți afla imediat:
Cuvântul ‘fan’ te duce cu gândul la un admirator, sau o admiratoare înfocată, dar în nici un caz la un concept sinistru: licitație de sclavi.
Din ciorchinele de ‘curtezane’ ce se străduiau zi și noapte să-i intre definitiv în grații lui Carlos, se distingeau două distinse doamne blindate de impresii și nu numai, la competiție cu o africancă superbă, descendentă de șahazmazar. De niciuna nu putea să scape, îl terorizau efectiv cu cereri mergând până la căsătorie. Geloziile erau și ele la rang de cinste. Devenise insuportabil, așa că trebuia inventat rapid ceva, iar omul nostru ce s-a gândit?:
Sclav de serviciu, auto-ofertant: Carlos. Le-a băgat în cap la toate trei că trebuia răscumpărat de la o vrăjitoare bătrână care-l blestemase când era puștan să-i fie slugă toată viața, pentru că îi nenorocise fata din cauză că nu putuse s-o iubească, și aia, de inimă rea, s-a spânzurat. Era neputincios, iar baba care avea de gând să trăiască o sută de ani, n-avea nici o gară să-l dezlege de farmece decât dacă o convingeau să se mute de pe stradă, în propria ei casă. Era dispus să-și sacrifice libertatea de bună voie și nesilit de nimeni oricui s-ar fi găsit să-l scape de farmecele cotoroanței. Sensibilizate, toate trei grațiile, Afro fiind blat, s-au azvârlit în febra cumpărăturilor, fiecare în secret.
S-a mers la două capete. N-a pus botul decât una dintre impresioniste, cealaltă s-a lăsat: lovelele au învins pasiunea. Licitația s-a făcut însă pe față, în prezența martorilor: eu, Nadi, o capră ce trebuia sacrificată și o țigancă zbârcită și știrbă, atât de urâtă, că și Freddy Kruger s-ar fi speriat de ea. Unde-o găsise, cum o găsise, că nu știa o boabă de germană, era problema lui. Regia era cam în felul următor: baba trebuia să urle pe limba ei de câte ori era interpelată de către Nadi pe post de ‘translator’, iar când în final îi întindeam foile, trebuia să pună degetul muiat în tuș pe ultima filă, după care ideea era să se ușchească, nu înainte însă de ritualul cu sacrificiul caprei. Protocolul și donația vilei în cauză, în Saragosa, fusese deja semnat, parafat, pe numele lui Carlos bineînțeles, urma chestia cu capra. Toate bune și frumoase, baba abia aștepta să se tilardească, era cam târșăloasă, o citisem eu, numai că scăpasem toți din vedere un amănunt: cine ia gâtul caprei. Carlos, cu un pocal în mână, pregătit să ingurgiteze solemn sânge de capră ca un veritabil vampir:
Carlos
Nadi, fă tu onorurile
Nadi
Du-te băă... ce te-ai țicnit?... n-am tăiat în viața mea o găină... dar-mi-te o capră. Babo!... treci!
Baba
Ce-aveți bre?... vi s-au strepezit creierii?... Doamne Maica Domnului, cum să fac așa ceva? , făcându-mi semnul crucii: m-am lăsat!
În momentul ăla, Contesa De Pârât Lovele, cam bănuind ce vrem să facem, a țipat, albă la meclă:
Contesa De Pârât Lovele
Eu nu pot să văd așa ceva!
... și-a tulito, probabil la toaletă, să se răstească la lavoar și să-și pudreze poponeii... era cam boșimană, da' cu suflet mare săraca...

Până și capra aia avea o mască de ziceai că face mișto de noi. Am profitat de degringolada iscată și-am evacuat la urgențe și capra și baba: babei dându-i viteză și capra înghesuind-o în baia cealaltă, după care mi-am oferit singur un pumn în nas, să lăsăm pe locul caprei și pe cămașa mea căteva picături viabile de sânge. Ce nu face omul pentru două săptămani pe an în Saragosa cu piscină-n curte și măgăruș la scară.
Cănd a revenit timid madama, rușinată parcă că s-a-ntors, se vedea că-i afectată, iar noi... răvășiți, sfâșiați de-a dreptul de grotescul situației, văzându-l pe Carlos cum bea din cupa aia ketch-up rece din frigider, știindu-l cât e de sensibil cu gâtul.
Când am plecat, dimpreună cu noua stăpână de sclavi în cinste, s-a auzit undeva în spate un behăit monstruos de tare. Am început care mai de care să tușim într-un brusc acces de gripă căprară...

[Fade out].
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mulțumesc pentru apreciere. Dați-i înainte cu Carlos. Repet, aveți o capacitate de invenție de invidiaT. La mai multe texte!  
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-08-14 09:05:45
         
 
  Corneliu.
Ai să râzi, dar am cunoscut câteva persoane la viața mea, pentru care chestia asta chiar devenise o problemă :) Nu și pentru un amic, care, după un contract de 6 luni pe un feribot în care fusese plătit regește, precizănd că iși luase remunerația toată o dată (la cerere expresă), chiar cu o zi înainte să debarcăm și care, când am pus piciorul pe uscat:
- Babo!... ia-mi și mie un pachet de țigări.
- Caută-te la bucuță!... stai cu 18 ooo de Euro în "mititel" și nu vrei să-i stingherești? Hai... cântă la altă masă.
- Să mor eu dacă mai am vreun coconaș.
- Ceee???... ți i-au furat???
- Nu!... dar mi-a plăcut atât de mult o crupieră, că n-am putut să mă despart de ea toată noaptea.
- Aha!... ai făcut masa geloasă.
- Da bă!... am zis că era roșie de gelozie... când colo ea era neagră.
- Nasol...
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-12 11:20:55
         
 
 
Stil și vervă, și în plus inventivitate și chef de poveste. M-ai cîștigat, o să mă fac sociabil, pare rentabil. Zici că nu mai scapi de ele? De lovele, vreau să zic.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-12 08:34:03
         
 
  Aurel Ganea.
În primul rând mulțumesc pentru atenționare. Citesc de multe ori în stânga și-n dreapta lucrări, chiar pe acest site, ale unor autori dezarmant de coerenți. Nu faceți excepție. Tocmai de-aia apreciez cu bucurie în suflet lumina verde a semnului lăsat.
Mi-a plăcut în mod deosebit "Microtratat de zvonistică", un eseu de mare calitate în opinia mea.
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-11 14:14:15
         
 
  Lory, mersi de vizită. Adevărat ai grăit: diferența de nuanță provine din folosirea cuvintelor de jargon, sper doar să nu deranjeze prea mult. Când am scris, mi s-au părut inevitabile.
Cu drag, îți urmăresc cu maxim interes scrierea, chiar dacă las semn destul de rar.
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-11 13:47:40
         
 
  Vă admir inventivitatea. Am citit și fragmentele anterioare. Fluență de invidiat.Atenție: serviciu!  
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-08-11 10:24:14
         
 
  Babbba, ti-am citit toata seria si mi-a placut cum ai scris tu aici:) e un pic altfel dact eram obisnuita, dar imi place stilul:)
cu drag si semn - Lory
 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-08-11 09:43:39
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23927
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE