FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Remarc un eseu bine realizat cu bătaie lungă...
În legătură cu a te crede sau nu Napoleon sunt multe de spus și nu mă întind acum pentru că discuția nu poate fi epuizată nici pe departe în câteva rânduri.
Mă voi opri la un fragment care m-a pus pe gânduri în ceea ce privește rostul unui atelier literar.

Veleitarul este suficient și satisfăcut. El nu ține să afle cine este, ci să-și ateste și să-și impună suficiența drept autoritate, merit, valoare. Ambiția lui nu este să fie cu adevărat (străduindu-se pentru asta), ci să se dea și să fie luat drept ceea ce de fapt nu este și nici nu poate fi vreodată.

Mă întreb dacă un veleitar nu ține să afle cine este și nici nu-l interesează altceva decât să-și impună (non)-valoarea, atunci de ce să se înscrie într-un atelier literar? Eu cred că într-un atelier literar se învață arta de a te folosi de cuvintele și cum poți învăța dacă nu ți se arată unde greșești? Comentariile exclamative fie în sens peiorativ, fie în sens laudativ, fără nicio explicație mi se par complet lipsite de logica postării pe un sait unde fiecare își propune să-și îmbunătățească stilul prin confruntările cu părerile celorlalți! Se eludează chiar scopul înscrierii pe un atelier literar!

Votez textul și te felicit pentru felul în care l-ai construit!
 
Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-08-08 13:09:23
         
 
  Așa e, Corneliu. Putem dialoga.
Și apoi, nu sunt chiar atît de nebun încît să cred că întregul adevăr se află în curtea mea.

Chiar dacă uneori mă cred Napoleon! :)))


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-08 10:14:08
         
 
 
"M-ai pus pe gînduri..."

Mulțumesc Liviule pentru fair-play. Și Ginei care se vede că e epuizată. Chiar dacă am abordat un subiect delicat și cam fierbinte, sper că am avut o discuție decentă și fructuoasă. Este bine că putem dovedi faptul că se pot purta și discuții animate fără a cădea în trivial. Colegial și nu dușmănos.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-08 10:07:50
         
 
  Într-o piață veche mi-e popasul.

Iar piața e la mine, în Cluj Napoca.
Curios, nu l-am privit niciodată astfel. Deși l-am privit poate de sute de ori.
M-ai pus pe gînduri...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-08 10:01:00
         
 
 
Ginei și lui Liviu un poem combatant:

"Într-o piață veche mi-e popasul.
Adast să-mi umplu înc-o dată ceasul
privind la o statuie de aramă,
rămasă-aci din veacuri de candoare.
O vrajă-n preajma ei mă cheamă.
E sfîntul care a purces călare
cu sulița bălaur să omoare.

Cînd sfîntul s-a pornit pe cel coclaur
să-nfrunte - hotărît, dar fără ură -
primejdia, a îmbrăcat armură
lucrată-n ochiuri ca din solzi de saur.
Cine și cum îl învățase-anume
că-nvingătorul, dacă vrea să-nvingă,
e nevoit să semene cu-nvinsul?
Cine i-a spus lui, focului prin lume,
în zale de reptilă să se-ncingă?

Sosit de undeva din dimineață,
se bate-acum la blestemata gîrlă.
Cum seamănă în șea, luptînd cu brațul,
el însuși, Sfîntul Gheorghe, c-o șopîrlă!"


 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-08 09:52:21
         
 
  CTA- don professore,chestia de stilistica o vad, ca nu sunt fara de suflet si nici inraita si nici proasta...insa anexarea adusa de Liviu B, ca e stilistica, ca e franchetze, ca e stil, ca e faire-play...astept confirmare...undeva, intre cele multe spuse, omul traieste, nu gusta-negustand spusele-spuselor-lor semnate sub un nume X sau...altfel...OMUL TRAIESTE INVATAND GRESIND...IERTAND...cine nu considera asa sa ridice mana...dupa doua zile ma duc si eu la culcare, Liviu Bordas a ridicat o piatra Kilometrica in obrazul umanitatii...altul sa numere mai departe KM...consideratii Liviule, goia  
Postat de catre nula nada la data de 2006-08-08 09:44:12
         
 
  Corneliu, îți dau un exemplu de ceea ce înseamnă interpretare:

și-a ieșit din rol

Text postat de Corneliu Traian Atanasiu


Ea, pe scena epigramei,
Se foia ducînd platoul,
Și, în toiul melodramei,
I-a picat cuvîntul…

(rolul ei era să tacă / nu să mugă ca o...)
scuze pentru licență

Tu vei spune că e epigramă.
De acord. Dar mai spun că vaca e vacă, indiferent dacă e într-o epigramă sau nu. Chiar dacă replica vine după o afirmație asemănătoare făcută în sens invers. Și mai spun că e puțin spus dacă o calific drept lipsă de eleganță.
Tot chestiune de interpretare...
Dacă am intervenit atunci cu comentarii în subsol, am făcut-o doar pentru a mai atenua șocul pe care l-am intuit, pentru a abate atenția de la text.
Dacă așteptăm părerile altora, am convingerea că vom avea păreri și pro, și contra a ceea ce eu susțin.
Nu te acuz. Constat. Nici nu ascund că am și eu păcatele mele printre sutele de comentarii postate pe site. De aceea mă gîndesc de două ori înainte de a ridica piatra...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-08 09:29:42
         
 
 
Mulți comentatori fac (dacă nu sînt înrăiți) acele mici adaosuri gentile de genul :)))) Am pățit-o și eu, făcînd comentarii excesiv de scurte, ca intenția mea, exprimată prea laconic, să fie percepută ca ostilă, deși conținutul nu era așa nici ca intenție și, citit fără suspiciuni, nici ca text.

Concluzie: expresia prea succintă este mai ușor interpretabilă (defavorabil), pare să conțină o notă de expediere ireverențioasă a autorului. E o chestie de stilistică, Gina, și mă mir că nu-i dai atenție.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-08 09:26:31
         
 
  CTA- don professore, cand se spune "E cam șchioapă"...inseamna Q.E.D...autorul in plinatatea discernamantului, trebuie, dar trebuie sa chiar priceapa!

goia
 
Postat de catre nula nada la data de 2006-08-08 09:16:23
         
 
 
"Aș fi spus același lucru, în cuvinte mult mai puține. Iar asemănarea cu multe din incriminatele comentarii ale lui ecs ar fi fost cvasitotală.
Totul ține de interpretare. Subiectivitate în proporție de peste 80 de procente.
Cred că m-am făcut înțeles."

Eu totdeauna înțeleg și omisiunile tale. Care sînt extrem de elocvente. Adică mărturisesc că vrei să ne duci cu preșul. Explic: "cvasitotală" se preschimbă lesne în echivalență din moment ce totul cade - 80% - în cîrca interpretării subiective. Interpretul e vinovat (sau nu) totdeauna, iar comentatorul e curat.

Omisiunea ta constă în faptul că nu ne spui (ne ascunzi, deloc dezinteresat) de ce tu totuși optezi pentru celălalt gen de comentarii. Și eu unul nu te cred în stare să comiți comentarii exantematice. Care-ar fi interesul? Să ne faci să credem că "E cam șchioapă" este identic cu un comentariu un pic mai lung incluzînd și un pic de curtoazie. Același ca și încercarea de a acredita ideea că pot sta în aceeași oală cu ex.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-08 09:03:20
         
 
  Luchi, facand pe moasa, atunci cand nu e necesar, este snob!...ca e 13 ca e altfel...!

Liviu, daca cineva afirma "umanism desantzat"...nu trebuie crezut...fiindca spunerea este ca un zmeu de hartie...zboara, zboara...dispare....
 
Postat de catre nula nada la data de 2006-08-08 08:30:35
         
 
  Nu, Andrei, nu am luat-o ca pe o luptă de orgolii. De altfel, am apreciat umorul comentariului tău dar, așa cum și tu ai constatat, el nu avea menirea de a comenta textul autorului.
În privința comentariilor, despre cum ar trebui ele să arate, se poate discuta mult. De exemplu, am postat la poezia Marianei Tănase un comentariu în care îmi expuneam părerea cu privire la melodicitatea versurilor:

"Pentru că în versurile tale ritmul cam șchioapătă.
Nu o spun cu răutate, dimpotrivă. Citește versurile detașată de faptul că e scrisă de tine. Vei vedea că accentele cad diferit de la vers la vers, că lipsește curgerea lina a slovei,..."

Puteam să mă limitez la atît:

"E cam șchioapă."

Aș fi spus același lucru, în cuvinte mult mai puține. Iar asemănarea cu multe din incriminatele comentarii ale lui ecs ar fi fost cvasitotală.
Totul ține de interpretare. Subiectivitate în proporție de peste 80 de procente.
Cred că m-am făcut înțeles.
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-08 08:17:41
         
 
  Cornele, nu te pot ierta
Pentru acest eseu, cărunt,
Și nu uita că eu, chiar sunt
Mai cârcotaș ca... dumneata!

Am postat acest comentariu, numai să te scap de ghinion, că se opriseră la 13!!!

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2006-08-08 08:13:32
         
 
  babbba...nu, nu, nu da niciodata 100% dreptate...nimanui, fiindca astfel afirmi ca nici macar 1% nu este ceea ce chiar tu sustii...iar intre zarzavaturi si farmacie, aleg zarzavaturile mai!!...cum ai uitat tu oare experienta asiei?!...cum oare vrei sa-mi spui tu ca este mai important ceea ce spune altul din spusele altuia, decat ceea ce chiar TU poti spune din chiar TINE...ceea ce se spune ca si concept de multe ori este chiar reversul trairii...existenta lui Steinhardt in fapt a fost un compromis vital...ceea ce el a scris este doar ceea ce el a dorit sa lase de cunoscut...oare chiar putem crede ca omul este o entitate lipsita de pacate, de tentatii de greseli?...afirm la o varsta tanara (ma crede!) nu!...si este mai cinstit si mai iertator sa mergem in viata cu aceasta certitudine.

acest text nu are nici o legatura cu Liviu Bordas, pentru mine este un fel de felicitare pentru un nou nascut...insa oferita unui barbat este neindoielnic nejustificat...


Greșește și învață din greșeală. Află că socoteala din tîrg e alta decît cea de acasă și înțelege că asta impune exigențe suplimentare pe care vrînd, nevrînd, ușor, ușor le interiorizează. ( adaug...ducandu-le inspre anonimat)

desi luni, pentru mine tot duminica...aici este "bank holiday"....goia
 
Postat de catre nula nada la data de 2006-08-08 03:27:45
         
 
  Trebuie să precizez că bașcalia mea, ieftină de altfel, era doar un simplu exercițiu de umor forțat și se referea STRICT la comentarii. Am vrut doar să vadă cum e, pe propria piele, când cineva abuzează de neprincipialitate și veleitarism invadând pagina altuia, doar din dorința de epatare oarecum nejustificată și mai trist: gratuită. Cine a interpretat totul ca pe o luptă de orgolii, în opinia mea, s-a cam pripit, iar cine nu a înțeles ca totul a fost folosit ca pretext pentru exercițiu de replică acidă, sau a pus la inimă: ori a uitat să zâmbească, ori n-a prins poanta: verificarea funcționalitații creșterii audienței prin inserția de "conflict prefabricat"...în realitate, o glumă evident, de care eu unul am avizat de la început, menită să crească interesul pentru subiectul în cauză.
Baza principială a domnului CTA este cu totul și cu totul altceva, iar eu unul îi dau dreptate 100%
Fără respect, mai ales pentru cei care fac dovada fermă că ȘTIU a scrie, cum e și domnia sa, nu facem nimic, decât confuzii total neavenite.
Susțin propunerea ca în astfel de situații, retrogadarea să se aplice, forțându-ne astfel pe toți să fim un pic mai atenți cu com-urile și mai ponderați cu împroșcările neargumentate. Ultimul lucru pe care și-l dorește fiecare, este transformarea atelierului în piață de zarzavat.
Cu drag,
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-08 03:04:22
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
 
Nu cred că am spus sau am militat vreodată pentru excluderea lui ex de pe site, cum par să creadă sau doar afirmă unii. Problema erau și rămîn comentariile. Colegii de site merită să fie tratați omenește și nu ca niște otrepe așa cum o face el. Poate că scăderea nivelului va rezolva într-un fel acest lucru, dar trebuie făcute și adaosuri la regulament. Sancțiuni exprese și explicite (nu fără a fi anunțate oficial) pentru comentarii impertinente. Veleitarism pot însemna și ifosele de comentator disprețuitor (dar de fapt impotent) pe care și le dă cineva care recunoaște că nu știe să comenteze decît cu oh și ah (există un comentariu la Ela unde o spune fățiș). Iar în ce privește "lexicul" lui de comentator (pe care tu juri că l-ar avea) este evident unul sărac, rudimentar și rezumat la expresii injurioase și aiureli confuze.

Deci: la comentarii n-are talent, ci manifestă exact ce spune Andrei și am spus-o de nenumărate ori și eu, o răutate explicită fără acoperire în argumente "literare" (de fapt fără nici o acoperire). Și face un deserviciu colegilor pe care îi beștelește degeaba, nicicum nu-i îndrumă sau ajută. Ceea ce alții, cred că ai văzut, încearcă. La comentarii este fără doar și poate doar un veleitar (voi arăta asta și în episodul doi din Cronică, sper să nu mă obligi să-i văd și toate comentariile de aici, e material foarte bogat).

Dar, în ciuda acestei discuții colaterale, ceea ce am încercat să spun aici bate puțin mai departe. Nu se rezumă nicicum la cazu pe care l-ai amintit.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-07 21:46:59
         
 
  E atelier, Corneliu. La fel de primitor pentru toți. Dacă noi ne găsim loc aici, trebuie să-și găsească toți. Inclusiv Ecsintescu Virtual, pentru tot ce înseamnă text literar. Subînțeleg în această afirmație că și Viața la 40 de grade.
Andrei Ghejan a făcut într-un comentariu următoarea afirmație:
“Ca un lucru pozitiv insa, nu pot sa nu remarc lipsa de conformism si categoric o inclinatie serioasa catre scrisul ce odata si odata, dezbracat de caracterul de mitocan si derbedeu *din care ti-am servit si eu o mostra / exercitiu de politica stradala, isi va gasi rostuirea, iar abilitatile vor redeveni inainte de orgolii > rost.”
Cu care sunt parțial de acord. Mai puțin cu caracterul de mitocan și derbedeu, pe care nu-l găsesc (regăsesc) în fragmentele de roman postate de ecs. De altfel nici nu le caut, nu am certitudinea că Viața la 40 de grade e autobiografie pură, și chiar dacă ar fi, ceea ce caut e exprimarea literară și nu ce face ecs cu viața lui personală. Are talent, și nimeni nu mă va putea convinge că nu e așa. Atunci de ce n-ar avea loc și textele lui pe site?
Ca să fiu sincer, comentariul lui Andrei Ghejan m-a deranjat nu pentru că încearcă să îl pună la colț pe ecs. A făcut-o într-un mod pe care nu pot decît să-l apreciez. Cu suficient umor. Numai că în acea pagină ecs postase un fragment de roman. Literatură care va să zică. Fragment care ar fi trebuit el să fie obiectul comentariilor, și nu persoana sau comportamentul virtualului autor. De aceea și făceam apel la folosirea acelorași unități de măsură.
Știi care e culmea, Corneliu? Ecsintescu nu a pretins niciodată că fragmentele de roman postate de el ar fi culmi ale literaturii. Le-a postat ca orice alt autor, a primit și criticile și laudele ca oricare altul. Nu-l suspectez deci nici pe departe ca ar fi atît de nebun încît să se creadă împărat…
Am avut exemple de veleitariști pe site. Nu-l văd pe ecsintescu printre ei. După cum nu-l văd nici printre nebuni sau impostori. Îl apăr și îl voi apăra în calitatea lui de autor de texte literare. Nu l-am apărat și nu îl voi apăra pentru ceea ce excede comportamentului decent al unui user ca toți ceilalți. Și nu m-am ferit să i-o spun atunci cînd a fost cazul.
Repet, e un site literar, un atelier în care avem loc toți. Mai talentați sau mai puțin, mai orgolioși sau mai înțelegători, mai înțelepți sau nu…
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-07 20:57:35
         
 
 
Deloc, Liviule, este o dedicație făcută cu drag, ca și cealaltă. Nu este vorba în nici un caz de tine. Dar este un fel de a încerca să te pun pe gînduri: crezi că aici este un atelier sau un azil literar? Doar atît.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-07 20:03:43
         
 
  Scuze.
A se citi mi-o. Nu mio...


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-07 19:57:17
         
 
  Corneliu, sunt de-a dreptul emoționat de atenția pe care mio acorzi. E al treilea text pe care cineva mi-l dedică pe Europeea (și al doilea pe care mi-l dedici tu).
Toate afirmațiile făcute de tine în textul de mai sus îmi sunt cunoscute. Asta nu vrea să însemne că încerc să banalizez afirmațiile tale. Dar nici nu mă extaziez.

Un amănunt: nu mă regăsesc în niciuna din posturile de mai sus. :)
Trebuia? :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-07 19:56:10
         
 
  N-am cum să nu fiu entuziasmat când citesc așa ceva, nu pupincuresc că n-am de ce... stau destul de confortabil în fotoliul ce mi l-am găsit de dimineață pe casa scării :)))... în plus cândva am lucrat chiar cu cârcotașii. Apropos, la vremea respectivă inventasem la o bere "in 5" undeva lângă Pavilonul Expo, o fiță : ne măscăream în fiecare emisiune cu Mircea Badea și Oreste reciproc.
Ratingul crescuse brusc de la 4% la 17%... fără cuvinte.
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-07 14:52:46
         
 
  erata : "există"  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-07 14:31:26
         
 
 
Nebunia nebuniei este că pe acest site există mulți oameni sănătoși, cu discernămînt și gust cărora le mulțumesc pentru că mă citesc cu încîntare.

Andrei, ne-am întîlnit "la motoare", îmi place și claxonul tău, dar dă volumul mai puțin triumf(l)ător. Avem atîția cîrcotași. Și epigramiști...



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-07 14:29:28
         
 
  Excelent eseu, bine documentat, scris cu vervă. Felicitări !  
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-08-07 14:11:57
         
 
  Cand vreau sa invat ceva...vin aici.
" veleitarul nu folosește pentru a se impune motorul, ci doar claxonul" mi se pare dincolo de colosala, esenta. Undeva, atingeam si eu vag subiectul :
"în final, credința că exită o ierarhie valorică autentică bazată pe cultură și spiritualitate ar cam trebui să învingă, pariul câștigat, fiind motorul cu ardere internă și orice frecări ar avea, ele sunt doar dovada vie că se mișcă : triumful împotriva motorului cu abureală băgat pe gât de second-hand-iștii de ocazie."
Dupa ce citesc eseistica de o asemenea calitate, raman mut ore intregi, asa ca, sa nu-mi pierd antrenamentul si increderea ca am o gura, cu permisiunea dvs ma voi duce sa mananc si s-o rumeg.
Respectul deja nu mai e de-ajuns
Cu drag,
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-07 13:17:18
         
 
 
Un eseu bine realizat, genul in care, as zice eu, excelezi.



 
Postat de catre elia david la data de 2006-08-07 09:44:56
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE