|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Petre, Petre, nu întâmplător ai desprins cele trei puncte de intersecție ale spiralelor din versuri, ai văzut bine. M-ai făcut să zâmbesc și cu acel "oau", fiindcă îl știu când apare: atunci când aproape nu mai vin cuvinte să descrise ce simți, interior, adânc. :) Mulțam. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-07 22:35:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
doamne ce poezie... nu vreau sa par redundant, dar pot zice doar OAU!
imi plac versurile lungi, impartite de acele puncte care starnesc interesul cititorului, permitandu-i visarea...
imi plac foarte mult imaginile: "ies din timp văduvă", "în duminica mea dorm cerbii" si mai ales "aș vrea să respir
într-o jumătate de răsărit." - imi aminteste de un rasarit de soare la mare, de lumina aceea a diminetii oglindita pe apa albastra si cruda...
semn ca mi-a placut
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-07-07 22:26:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Magdalenă, Magdalenă, cum simți tu nefirescu pe care eu mă străduiesc să îl scriu firesc; nefirescul din durere, insuportabilul, abisalul. Mulțumesc, mult, încerc să pot veghea mai departe, dincolo de departe. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-07 22:09:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Urme de cerb fără copite, nu mai pot alerga...
Nici nu știi câtă durere strigă poemul tău! Durerea împietrită de prea multă intensitate...
în duminica mea dorm cerbii. visează jumătate de nord
și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga.
cineva să tragă un ultim foc. eu nu mai pot plânge
lacrima celui alb.
Tu spui că nu mai poți, dar eu spun că ești candelă în piele de cerb, veghind ca spiritul să nu fie stins de vitregia vântului!
O frumusețe tristă ca un apus de soare...
|
|
|
|
Postat
de catre
Magdalena Dale la data de
2006-07-07 19:38:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mihai, bun venit pe pagina mea. Mulțumesc pentru că ai ales un poem pe jumătate rostit, fiindcă cealaltă jumătate abia se poate percepe printre spații. Dacă ai înțeles deja de ce, înseamnă că toate acestea îți sunt cunoscute. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-07 18:57:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc, Goia, că ai perceput stările, trăirea, chiar dacă au fost destul de bine ascunse de imagini și metafore. Da, alt fel de revoltă, mai aproape de cer. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-07 18:54:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ela, un poem transant...stari devastatoare acoperite poetic prin "organe vitale"...un fel de metamorfozare dinspre trecatoarele indoieli inspre chiar arderea lor...scrum de cuvant...interesant ai construit trairea poemului...un alt fel de revolta, drag goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-07-07 18:43:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"visează jumătate de nord
și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga."
o poezia puternica, care ofera cititorului multe usi-sensuri, si o cheie universala, aceea a poeziei.. fiecare cuvant poate fi o cale catre un alt sens, o alta poveste, un alt inceput. pentru mine, poezia este un respiro intr-o jumatate de rasarit..
cu drag |
|
|
|
Postat
de catre
andrei saiu la data de
2006-07-07 18:35:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
er: trupul |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-07 17:30:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Atila, turpul este născător și căzător, este o ființare vremelnică, mâinile scriu despre toate acestea, cu un fel de căutare dincolo. Mulțumesc pentru "umbra căderii", superbă imagine.
(p.s. - oare am greșit cu ceva în comentariile de la ultimele tale poezii? fiindcă m-ai trecut în umbra tăcerii. să îmi spui dacă greșesc undeva.:) )
Gheorghe, ai desprins sensul esențial, spiritul nu, nu poate fi învins, de nicio durere, de nicio pieire. Mulțam pt tălmăcire. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-07 17:30:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un poem fara de margini..."umbre de cerb "
in duminica mea reinvii...ma trezesc fara de inima...si nu vine...nu vine.. cineva sa-mi nasca mainile...eu nu pot sa scriu
cu trupul decat umbra caderii...Atila in trecere!
|
|
|
|
Postat
de catre
Atila Racz la data de
2006-07-07 15:45:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un poem dens, cu semnificatie precisa: " ies din timp văduvă " ... mai gasesc in acest poem si o nazuinta < vesnic ferice > aceea de neinvins:
" las duminicile domnului. nu pot fi doar o candelă
din piele de cerb. aș vrea să respir
într-o jumătate de răsărit. ", si efectiv, reala; Spiritul nu poate fi invins.
votez, |
|
|
|
Postat
de catre
gheorghe Sarbu la data de
2006-07-07 12:53:35 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ștefan, am înțeles sensul bun, iar rezonanța ta la acest poem mă impresionează. aici, cerbul simbolizează un om, acel om măreț și inegalabil în spiritul său. care își ia bun rămas de la tot, cu o demnitate divină. mulțumesc, e rară fidelitatea în timpurile acestea. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-07 12:41:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
să nu mă înțelegi greșit dar de la Nicolae Labiș nu am mai simțit așa citind o poezie.sper să mă înțelegi...
mereu un cititor fidel al versurilor tale...
numai bine. |
|
|
|
Postat
de catre
stefan ciobanu la data de
2006-07-07 12:35:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Horia, mulțam pentru surpriza faină de a te găsi printre paginile mele. Mă bucură că îți place acest "portret", în poezie sper să fie ok. În viață, știi și tu, mai trec umbre, mai trec furtuni, mai tremură un suflet pe marginea morții. Da, e o anume tristețe aici. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-07 12:34:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dani, un text deosebit, pe gustul meu, mi-a placut mul. foarte multa incarcatura emotionala dar si multa tristete ... totul e ok, da ?
~Numai bine!~ |
|
|
|
Postat
de catre
Horia Ivascan la data de
2006-07-07 12:24:48 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|