| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | arbitraj. miza - curatarea site-ului |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Andrei Petre                 |  |   
            |  | cu referire la problemele de aici : 
 http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
 
 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici  măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
 
 Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
 
 Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția,  în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
 
 Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
 
 Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
 
 Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales  pt cine și ce !
 
 
 
 
 
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Andrei, Poezia Gri a fost una din sursele tale de inspirație când ai postat textul Yin și Yang, sau realitatea duală ?
 Mi-am permis să redau aceste două fragmente care cel puțin pe mine m-au impresionat
 
 Datorită construcției psihologice intrinsece, oamenii tind să elimine din conștiință evenimentele neplăcute, evenimentele pe care ei le percep negativ.
 Viața este formată nu din alb și negru, ci din foarte multe nuanțe de gri... Suntem într-un univers gri, și fie că ne convine sau nu, trebuie să acceptăm asta...
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Dan Constantin               la data de  
              2006-07-09 12:49:13 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Când aripile se deschid pentru a zbura spre nicăieri, nu mai contează decât amplitudinea deschiderii. Zborul în sine este de preferat oricărei alte stări, chiar dacă uneori aripile mai cedează. Ai dreptate, fără durere nu ar exista fericire și de multe ori se întrepătrund, dar poate asta dă culoare vieții. 
 împrumutând de la muncitorii sufletelor
 speranța unei nemuriri absente
 conștientizând în ultima clipă adevărul
 în fața hăului vidat
 ai da orice pentru încă o fărâmă
 din gri-ul acestei lumi...
 
 Am stat față în față cu hăul vidat  și cunosc foarte bine stare aceea când îți dorești chiar și gri-ul acestei lumi.
 
 Mi-a plăcut mult poemul tău! Felicitări!
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Magdalena Dale               la data de  
              2006-07-05 09:45:44 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | si eu iti multumesc tie daniela, pentru cum simti aceste poeme... te mai astept, pentru ca intotdeauna reusesti sa aduci un gand bun... 
 cu drag
 
 petre
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Andrei Petre               la data de  
              2006-07-04 22:02:57 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | aș da acum un cimitir gol pentru o poezie vie. pentru un spirit valsând perpetuu alături de alt suflet. aș da acum toate poeziile pentru câteva zile de viață. nu a mea, a mea va curge mai departe. aș da tot griul din alb-negru și l-aș recompune din culori, să topesc zăpezile-suflet, să acopăr cu mine hăul. aș da orice să nu mai simt spaima de prăbușire din celălalt. mulțumesc pentru un spot luminos, aici, în poemul tău. |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Daniela Luca               la data de  
              2006-07-04 22:01:32 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | de multe ori si eu imi cer asta... insa ah, de atatea ori nu reusesc... 
 multumesc de trecere... te mai astept
 
 cu drag
 
 petre
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Andrei Petre               la data de  
              2006-07-04 20:46:07 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Petre..astazi m-a cuprins o oboseala o oboseala cumplita...dar iti scriu cu inima impacata ...merita...potentialul tau imagistic este deconceratant...putina dar foarte putina...
 poveste...s-ar zice balast iti mai lipseste...
 ce interesant nu-i asa...sa-i cerem poetului
 sa se destrame putin...sa nu devina prea ermetic
 sa nu fie prea indurerat...sa nu sa nu...cumplit!
 Atila cu drag!
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Atila Racz               la data de  
              2006-07-04 20:45:10 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |