FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
Ceea ce simt că spune GGM este că o viață de om te învață în cele din urmă cum să iubești, cum să iubești mai bine. Sau, și din păcate asta se întîmplă chiar mai des, nu te învață chiar nimic.

Azi nu se mai urcă muntele, se urcă în telecabină.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-06-23 07:48:11
         
 
  Felul în care un iubitor al cuvântului aflat în pragul Marii Treceri privește în urmă și vorbește despre puterea de a iubi cred că este relevant. Redau gândurile unui om deosebit - Gabriel Garcia Marquez


Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate in bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.
Doamne, daca eu aș avea o inima, mi-aș scrie ura pe un cub de gheață și aș aștepta ca soarele să-l topească.
Aș picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenadă de Serrat pe care aș oferi-o Lunii.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simți durerea spinilor si sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete. Doamne, dacă aș putea primi o fărâmă de viață...
N-aș lăsa să treacă nici măcar o zi fără să le spun oamenilor ce iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare femeie si fiecare bărbat ca la ei țin cel mai mult și aș trăi îndrăgostit de iubire.
Bărbaților le-aș dovedi cât de mult greșesc atunci când cred că nu trebuie să se mai indrăgostească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că ei îmbătrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti.
Unui copil i-aș face cadou o pereche de aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur a zbura.
Pe cei bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu vârsta, ci o dată cu uitarea.
În fond, și eu am învățat de la oameni atâtea lucruri...
Am invatat ca toata lumea vrea sa trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf.


 
Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-06-22 12:04:51
         
 
  Corneliu, eu zic cum îi binie, realmente binie. E timp să le postezi aici, în ce ordine dorești și când dorești. Cine apreciază, apreciază. Cine nu, nu. oricât de mult/puțin ai scrie. Contează calitatea. :)
ce zici, facem pact? le postezi agale-agale?
 
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-06-21 21:59:43
         
 
 
Ela, mulțumesc pentru atenție. Sigur că aș putea face ce spui, dar și așa sînt persoane cărora li se pare că sînt prea greu și-mi monitorizează tonajul și latifundiar cu prea multe hectare la activ. Am zis să mai menajez site-ul. Să se vadă și ec(s)o-literatura.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-06-21 20:27:55
         
 
  Corneliu, în loc de linkuri către texte despre iubire de alt site, nu mai bine le așterni aici, unul câte-două pe zi?

Și cum e vorba de Baudelaire, despre a iubi în felul uman, mai puțin fals, mai puțin ideal, și cum e bine scrisă reflectarea ta poetică și etică, și cu ușoară nuanță de ironie-scorțișoară, evidențiez.
 
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-06-21 16:53:12
         
 
 
Felix, cine își spune părerea - pentru că ți-ai spus-o, nu? - nu trebuie să tot facă la temenele pudice. E bine să o și susțină, să o argumenteze, să spună unde găsește divergențe și unde convergențe cu altele. Să se lămurească, să despartă ce alege - lamura gîndului - din materialul steril. Mi-ar plăcea să-ți știu gîndurile, după ce reflectezi.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-06-21 09:31:22
         
 
  Domnule Atanasiu, părerea mea nu merita luată în seamă. Era o formă de protest față de idealizarea iubirii. Iubirea, indiferent de nuanțele ei, nu are nimic ideal pentru că oamenii nu sînt alcătuiri ideale.Pentru că totuși ați făcut-o, vă mulțumesc pentru rîndurile de mai sus. Voi reflecta.  
Postat de catre Felix Ghibu la data de 2006-06-21 09:03:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE