|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Petre, la vremea când am scris poezia asta percepeam un ceva anume din oameni, un fel de fragmentare, îmi doream să trasez linii fluorescente între spațiile lor interioare, să mai trăiască o vreme. Cumva ai perceput această vibrație. Mulțumesc mult.
Adelina, scriam nu demult: nu am atâta lumină de plâns. Știi tu cum sunt aceste lacrimi de/din lumini. Prin care cel ce se desprinde de trup se înalță. Mulțumesc pentru că păstrezi în tine, vii, spațiile dintre ape. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-19 23:17:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dor despartirile, dor amintirile, dor iluziile... dor iubirile in lacrima crucii...
Si totusi de ce nuda frumusete a cuvantului isi are radacinile in solul nisipurilor miscatoare, in somnul dintre ape?
Atat de aproape de mine poemul acesta Ela...
Pe crucea de alabastru trebuie sa straluceasca lacrima? Nu, doar lumina... |
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-06-19 22:34:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
intai sa bem apa... si sa tragem aer in piept... bine spus, pentru ca poezia asta te prinde, te suge in interiorul sau, prin forta si precizie conceptuala...
imi place mult ideea de puncte... lasa loc de meditatie cititorului... si parca articuleaza fiecare cuvant, fiecare imagine...
remarc versurile:
"atriul tău stâng. apoi facem o cruce de alabastru."
"absență din care se moare încet ca o flacără."
"ne vor plânge albatroșii. eram umbra lor. tu"
finalul este abrupt, si lipsa punctului mie imi arata o posibila continuare, in imaginatia fiecaruia dintre noi, in noi insine...
placut poem... votez...
drag
petre
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-06-19 20:58:32 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|