FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Deliu Stejan
(fragment)



- Regreeeþi?...
- Ce!?
- Ha, ha... ºtii cum aratã un gând?
- Cum?
- Uite, ca norii ãºtia de fum.
- Cum, aºa coloraþi si transparenþi?
- Da.
- ªi se terminã aºa ca fumul?
- Da. Aºa ca þigara noastrã.
- Ssst! Mai încet, mã, cã ne-aude bunica. Dã-þi picioarele mai încolo!
- Da spune-mi... regreeeþi?
- Sã vezi ce-o sã regret dacã ne prinde bunica. Taaaci! Se-aude uºa. Bag-o repede sub plapumã!
- Bine, tu, ai auzenii ca muierile!
- Da' nu mã dezveli, mã! Mai dã-mi ºi mie un fum.
- Crezi cã se uitã la noi?
- Cine?
- Portretul lu' Carola.
- Vai, nu-mi aminti ca mi-i fricã. În viaþa mea n-am vãzut femeie mai urâtã. Bine cã-i dupã dulap.
- ªi dacã iese de-acolo?
- Taaaci! Ptui... urâta dracului!
- Vezi ca te-aude...
- Taci mã, eºti...?
- Nici nu-i aºa urâtã, e severã ºi dacã vrei sã ºtii, aia te-a legãnat pe tine când erai micã.
- Bine, mã...
- Da' chestia aia, ai vãzut-o?
- Unde?
- Acolo în colþ, spre tavan.
- Tu ºtii cã ãla-i un sfânt? Nu da fumu’ pe mine.
- Da. Da' de unde crezi tu c-a apãrut?
- Pãi cum de unde? De la Dumnezeu!
- Da? ªi nu crezi tu cumva cã-i o patã de igrasie?
- Ce mã, igrasie cu mutrã de sfânt?
- Sau crezi cumva cã Dumnezeu a fãcut special o patã de igrasie cu mutrã de sfânt care sã se uite la noi când intrãm în camera asta?
- Da, ºi mai ales noaptea, când fumãm.
- Da' dacã n-ar fi becul din stradã, ãsta nu s-ar mai uita la noi?
- Ba da, mã, iarã mã enerveeezi...
- Înseamnã cã ne vede ºi ziua ºi noaptea ºi cu luminã ºi fãrã luminã!
- Da' normal!
- ªi Carola? Aia nu ne vede?
- Aºa-mi vine sã-þi dau una!... Nici nu pot sã trag în piept când mã uit la el.
- Da' nu te uita!
- Nu mã uit, da' el tot ii acolo. Taaaci! Ssst! Acuma chiar cã vine cineva...



- Nu-s nici acasã. Of, Doamne, da' unde umblã copiii ãºtia noaptea aºa de târziu?
- I-ai cãutat în parcare?
- Nu.
- Vezi cã au obiceiul sã se urce în podul casei pãrãsite ºi nu ºtiu ce tot fac acolo. Mi-a zis un vecin cã fumeazã ºi-ºi construiesc tot felul de lucruri dubioase.
- Da' hai cu mine, doar n-o sã mã laºi femeie singurã sã umblu bezmeticã noaptea.
- Numa’ sã fie acolo!
- Hai nu te mai descãlþa.
- Lasã uºa deschisã, cã n-are cine sã vinã.
- Hai, hai odata!



- Vai, era cât pe ce sã fac pe pe mine de fricã...
- Aii..., sss..., ºtii ce m-am ars...
- Aºa-þi trebe! Numa’ tu sã fumezi!
- ªtii ce-am dus ultima datã în submarin?
- Ce?
- Dragonul roºu.
- Da, da, cã te ºi cred! Jurã!
- Jur!
- Pe ce?
- Ce, nu mã crezi?
- Nu! Cã ãla-i de trei ori mai mare decât submarinul tãu.
- Da, dar eu am dus o machetã a lui.
- Aha, cã te ºi cred. În primu’ rând îi un om îmbrãcat în dragon.
- Nu-i om cã-i femeie.
- Bine, femeie, da nu scoate foc, cã stã un om în spatele lui ºi aruncã în sus cu flãcãri. ªi cum l-ai dus tu în submarin?
- Aºa simplu. L-am furat, am fãcut o machetã a lui ºi l-am bãgat în submarin.
- ªi acuma nu mai îi la teatru?
- Du-te sã vezi cã nu mai apare în spectacol.
- Da ce, eu îs de teatru de pãpuºi?
- Nu cã tu umbli dupã gagii, ºi te plimbi cu þâþele alea a' tale.
- Ce prost eºti!
- Zi-mi tu o datã! Regreþi sau nu?
- Treaba mea! Nu te-ntere... Bine cã mã tot þii de poveºti ºi tu fumezi toatã þigara. Bine cã-i gata!
- Tu n-ameþeºti?
- Normal cã nu. Eu fumez dinaintea ta.
- Bine, atunci hai cã mai am una.
- Yes!
- Aprinde-o tu!
- Vezi cã trebuie sã-mi dai cartea aia. Cum se cheamã?
- "Hãrþuire textualã".
- Îi fainã?
- Îþi dai seama!
- ªi despre ce îi?
- O sã vezi!
- ÃŽi cu poze?
- Nu. ÃŽi numai text.
- ªi zice în text despre hãrþuire din aia?
- Io aºa cred, n-am apucat sã mã uit bine.
- Asta-i cu filtru, mã escrocule, ai fi vrut sã o fumezi singur?
- Mai am ºi altele?
- Da, ºi unde-s?
- ÃŽn submarin.
- Stii ce, când mã duci si pe mine la submarinul tãu, cã ºtiu sã-mi þin gura.
- Eºti piticã, tu...
- Eu, piticã?
- Piticã ºi enervantã.
- Da' chiar tu le-ai spus la bãieþi cã eu nu-s sclifositã.
- ªi ce crezi cã m-au crezut?
- Sã ºtii c-o sã ne prindã.
- Dupã ce?
- Fii atent ce fum ii aicea! Cu ce ziceai cã seamãnã fumul?
- Cu gândurile, cu ce sã semene? Uite un gând al meu cu un gând al tãu, vezi?
- Da, unul lângã altul ºi uite cum se împreuneazã. Oare chiar aºa fac ºi gândurile?
- Da, ºi uite câte sunt în camera asta, cã ne sufocãm deja. E prea mult fum aici între pereþii ãºtia, tu mai poþi respira?
- Da, mã, sã ºtii c-o sã ne prindã. Ce facem?
- Hai sã mergem la salcie.
- Hai. Ajutã-mã sã mã ridic.
- Au tu, m-ai strâns de arsurã.
- Lãsãm uºa deschisã?
- Da.


***


- Domnule, cine-a fãcut incendiul? S-au scurs informaþii?
- Nu, din pãcate, eu cred cã ruºii.
- ªi ce-aþi recuperat?
- Nimic. Nici mãcar urmã de dovadã.
- Ce s-a întâmplat cu monitorizarea?
- Au ars toate emiþãtoarele iar sistemul nostru, ºtiþi domnule, nu e atât de performant. Noi înregistram ºi urma sã infiltrãm un alt agent care sã recupereze benzile.
- Dar ce-aþi folosit?
- Un minidisc infiltrat în colþul peretelui. Am chemat un artist care a camuflat totul pictând o patã de igrasie.
- ªi ce avem la ora actualã?
- Un incendiu, iar noi cu mare dificultate am recuperat aparatele din pereþi.
- Sunt victime?
- A ars întreaga casã din temelii. Nu s-au gãsit urmele cadavrelor.
- Atunci, în ce scop incendiu?
- Nu ºtiu, domnule, ºtiþi cã ceilalþi sunt întotdeauna pregãtiþi sã procedeze prompt ºi inedit.
- Ce-avem pe bandã?
- Din cât am înregistrat e aproape nimic, dar ar putea fi ceva dacã am folosi interpreþii. Avem douã voci. Ar putea fi un mesaj, nu ºtiu domnule...
- Dobitocilor!
- E vorba despre copiii subiectului.
- Ce-i cu ei?
- Sunt fraþi, bãiatul e înfiat, deci nu e...
- ªi ar putea fi implicaþi?
- ªtiþi, strãinii aceºtia sunt pregãtiþi bine, chiar din copilarie.
- Aduceþi materialul!
- Se aude mai întâi o informaþie, dar succintã ºi cam asta ar fi totul
- Dobitoci! Dã-i drumul!

"-Vezi cã trebuie sã-mi dai cartea aia. Cum se cheamã..."

- Cam asta e, domnule.
- Si zice numele cãrþii?
- Nu, domnule, e topit acolo, nu se inþelege...
- Cãutaþi, finisaþi, nu mã intereseazã!
- Ar mai fi câþiva milimetri neatinºi.
- Lipeºte-le ºi dã-i drumul!

"-Vezi cã trebuie sã-mi dai cartea aia. Cum se cheamã...
se cheamã...
se cheamã...
se cheamã...
Regreeeþi?....
Ce!?...
Ha, ha...
Regreeeþi?...
Ce!?...
Ha, ha...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?..."

- Dobitocilor! Halal incendiu! S-a dus aparatura de miliarde!... Tâmpiþi!

"Ce!?...
Ha, ha...
Regreeeþi?
Ce!?...
Ha, Ha...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?..."

- Focu' mã-tii!

"Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
...


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Asta era..deh, exprimarea mea e un val vartej. :) Si eu care credeam ca nu ti-a placut textul..  
Postat de catre l;'l da la data de 2004-10-20 17:27:10
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Nu Dana, ai inteles gresit. Textul mi-a placut insa vazand ca este fragment astept si continuarea, eventual astept tot textul.
Ce-ti reprosez iti reprosez tie personal, sper sa intelegi ca o fac numai si numai cu prietenie: cum de ti-a scapat "ca cititoare" ? Stii, si din comentariile pe care le-am facut textelor tale, sper sa o fi dovedit-o, ca te pretuiesc si, pentru mine, la valoarea ta, este inexplicabil cum de ti-a scapat aceasta nefericita exprimare.
Sper sa fi inteles exact demersul meu.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-10-20 17:07:07
         
 
  Elena, inteleg ca nu ti-a placut textul. Da, afirmatia e adevarata! :). Eu chiar l-am primit bine. Sa stii ca este nevoie de lamuriri!  
Postat de catre l;'l da la data de 2004-10-20 15:49:18
         
 
  Cu scuze ca nu voi comenta textul.
M-a "ranit" insa o sintagma pe care nu credeam ca o va scrie vreodata Dana. Oare ce se va fi intimplat "
"Pe mine m-ai castigat ca cititoare!" Este scris cu adevarat ori visez eu ?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-10-20 15:41:14
         
 
  Pe mine m-ai castigat ca cititoare!

Naturalul..naturalul se scurge atat de frumos printre liniile tale de dialog!
Cateva amintiri care au marcat o copilarie sunt alaturate ideii imprevizibile (intr-o tendinta evident, postmodernista) a minidiscului mascat.
Sfarsitul reuseste, prin repetitia obsesiva a anumitor replici sa atinga punctul ochit!

Ma bucur ca exista si autori care reusesc sa iasa din tipare! Bine ai venit si din partea mea! Si..chiar ca ai venit bine cu dialogul tau! :)

 
Postat de catre l;'l da la data de 2004-10-20 14:59:53
         
 
  Domnule Stejan,
Eu va spun un "bine ati venit" din toata inima.
Textul acesta il stiam, la fel, probabil si urmatoarele din ciclul "Pasului..". Am reusit mai demult sa le citesc pe toate, pe un alt site.

Ma bucura enorm ca ati decis sa le postati si aici, sunt texte cu o adevarata valoare literara pe care le voi recomanda cu caldura tuturor.

Va ures spor la treaba si multa inspiratie in continuare.

Cu stima,
George Dumitru
 
Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2004-10-13 18:36:22
         
 
  Ma bucur ca existi
Este o problema cu cititorii. Nu trebuie sa te superi ca nu-i ai inca. Va trebui sa ti-i si castigi. Pare absurd, dar asa e. Intr-un atelier literar sunt creatori care au nevoie la randul lor de cititori. A posta doar si a astepta sa ti se spuna o parere sau sa fii citit este o neregula. Trebuie tu intai sa citesti, sa ai o parere (buna sau proasta), sa vezi cu cine te asemeni si astfel sa se inchege un cerc de oameni care comunica.
Voi citi tot ce vei scrie.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-10-12 12:46:18
         
 
  Nicolae, textele sunt importante si nu numele autorului, sunt de aceeasi parere - numele va "(de)numi" creatia, intr-un fel sau altul sau vice versa. Ar fi prea multe de spus la capitolul acesta si nu vreau sa ma intind in mesajul/raspuns, catre tine.

Am o parere buna despre Europeea. De aceea am si hotarat sa vin aici, cu sau fara invitatie, in acest fel si cred ca am procedat cat se poate de corect.

Stiu ca textele in proza nu au o prea mare trecere la lectura pe internet, asa ca voi aduce pentru inceput capitolul "Popas intr-un pas", e o lucrare in dialog, (exclusiv) - fiind partea cea mai incitanta a cartii (desigur, numarul de vizionari este irelevant de cele mai multe ori), dar daca stiu ca am un singur cititor, ma simt implinit si gasesc rostul de a exista aici. Totodata, Nicolae, daca vei ramane cititorul meu, (chiar unic sa fii, aici) iti promit eu ca nu vei regreta lectura (chiar daca uneori se va intinde pe mai multe pagini) - pentru ca textele acestea au intr-un fel sau altul o anume validare si desigur, vei avea parte de fel de fel de surprize, la lectura.

Am sa trec si eu pe la tine.

Multumesc, cititorului pentru atentie si lectura!
 
Postat de catre Deliu Stejan la data de 2004-10-11 22:24:29
         
 
  Nicolae, textele sunt importante si nu numele autorului, sunt de aceeasi parere - numele va "(de)numi" creatia, intr-un fel sau altul sau vice versa. Ar fi prea multe de spus la capitolul acesta si nu vreau sa ma intind in mesajul/raspuns, catre tine.

Am o parere buna despre Europeea. De aceea am si hotarat sa vin aici, cu sau fara invitatie, in acest fel si cred ca am procedat cat se poate de corect.

Stiu ca textele in proza nu au o prea mare trecere la lectura pe internet, asa ca voi aduce pentru inceput capitolul "Popas intr-un pas", e o lucrare in dialog, (exclusiv) - fiind partea cea mai incitanta a cartii (desigur, numarul de vizionari este irelevant de cele mai multe ori), dar daca stiu ca am un singur cititor, ma simt implinit si gasesc rostul de a exista aici. Totodata, Nicolae, daca vei ramane cititorul meu, (chiar unic sa fii, aici) iti promit eu ca nu vei regreta lectura (chiar daca uneori se va intinde pe mai multe pagini) - pentru ca textele acestea au intr-un fel sau altul o anume validare si desigur, vei avea parte de fel de fel de surprize, la lectura.

Am sa trec si eu pe la tine.

Multumesc, cititorului pentru atentie si lectura!
 
Postat de catre Deliu Stejan la data de 2004-10-11 22:23:09
         
 
  Observ ca nu este-nghesuiala la citit si nici la buna primire.
Pe sit incepe sa devina o problema numele noi, fiindca numele noi sunt vechi cunostinte care prefera sa se ascunda. Ar trebui sa conteze textele in sine, dar este o problema de moralitate. Daca va invita un membru vechi aparea si un bun venit. Oricum eu imi voi da oricum seama dupa stil si problematica de fond care preocupa. De exemplu, aici, apare obsesiv tema papusilor si universul scenei lor. Fiindca mai presus de un comentariu sau o tacere e mai importanta legatura intre oameni. Am facut scoala de soferi. Instructorul meu la inceput imi ierta 10 greseli si mi-o semnala doar pe-a unspea. O lua treptat, si-asa am invatat sa conduc. Fetita mea a urmat o scoala de arta. Ca sa creasca m-am bucurat de toate mazgalelile ei. Era absurd s-o compar cu Leonardo, fiindca ar fi insemnat s-o condemn la nefericire continua. Asa o ajutam sa ajunga atat cat putea ea sa fie.
In ce priveste acest text este o relaxare sa-l citesti, fiindca, atunci cand apar copiii, nu poate fi decat reconfortant.
Observ ca de mic baiatul bate departe, este preocupat de ganduri si de tatele fetitei. Ar fi interesantul discutiei lor. Dialogul este firesc, ceea ce ma face sa cred ca urmarind acesti copii, nebuniile lor, se pot construi pagini inedite ale copilariei.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-10-08 16:48:05
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120430
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE