|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu, de atunci am învățat că nimeni nu poate rivaliza cu marea, nimeni nu poate opri pe nimeni din drumurile lui, decât iluzoriu sau pentru o scurtă perioadă. De atunci am învățat ce înseamnă așternerea între ape, adăpostul, scorbura din calul de salcie. Mulțumesc pentru cât de aproape ești de această lume interioară, ești un corsar cumva, in esentia. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-15 21:02:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nici eu nu știam la acea vreme că nu voi fi asemenea fiului risipitor. Nu credeam că n-am să pot pleca mereu și să mă întorc mereu în același loc...
Timpul mi-a crescut rădăcini, a retezat aripi, nici măcar prea multă înțelepciune nu a pus în loc.
Mă obligi să-mi aduc aminte de un vers din prima poezie postată de mine aici:
Nu-s decît vise, năluciri măiastre...
Ne-a-nțelenit destinul, și nu vom fi nicicînd
Năluci pe valuri, valuri spintecînd,
Catarge înălțate către astre,
Corăbii zvelte pe întinderile-albastre...
M-au bucurat și totodată m-au întristat versurile tale.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-06-15 11:36:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mulțumesc, Liviu, era acum 20 de ani când am citit prima oară; aici în poezie e cumva povestea mea. ce întrepătrundere... pe atunci nu știam că mă voi asemui vreodată atât Mariei. Doar mării. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-14 22:43:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Calul de salcie.
Maria și marea...Ce mult de-atunci...
N-a mai rămas în memorie decît nostalgia acelor pagini.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-06-14 22:19:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Petre... of.. mă iartă |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-14 22:14:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mulțumesc, Ptere, nu numai că nu ai divagat, ci ai mers circular pe firul poeziei, aici. Da, e un dialog-scenariu, strofa a doua este glasul "lui", al corsarului. Mă bucură că ai ascultat atât de atent marea. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-14 22:12:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
o poezie ca o revelatie, simpla, si totusi complexa, aidoma unui jurnal al fiintei, al sufletului, o prezentare a emotiilor care mistuie fiinta ce nu se mai regaseste si devine in fiecare zi o iluzie, altcineva...
remarc... constructii exceptionale:
"mă unduiam între diguri cu nopțile închise"
"voi fi la apus. în lacrimă"
"sunt încolăcit printre arpegii"
imi place la nebunie strofa din mijloc - aici parca te-ai desprins, privindu-te prin ochii unui alterego, un corsar cu ochii marginiti de pasari...
e ca un cerc poezia, se completeaza, ca un dialog purtat cu sufletul, si peste toate o melodie sacra, un secret revelation...
am divagat, dar la asta m-am gandit cand am citit...
votez...
cu admiratie
petre
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-06-14 18:15:35 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|