FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Mihai Vasile
cu scrâºnet de roti ºi semnale sonore sarcastice
trec în fiecare noapte prin mine
trenurile personale ale omenirii
uneori la macaz sar scântei violete
luminându-mi pentru o clipã
noaptea atroce dintre coaste

se târasc dureros vagoanele reci
cãlãtorii dormiteazã plictisiþi în compartimente
cu capul pe câte un sentiment
unul sau altul se chinuie într-o doarã
sã descifreze literele ºterse
pe un colþ de rebus incomplet
dintr-un vis mototolit gãsit în coºul de gunoi
nici unul nu priveºte pe fereastrã
de fapt
ar fi inutil
e un întuneric de nepãtruns
afarã
înãuntrul meu

haltele
toate haltele
sunt într-un alt univers
trenuri trec
ºi chipuri pleacã din mine în fiecare noapte
cu scrâºnet de roþi ºi semnale sonore sarcastice

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  “trec în fiecare noapte prin mine
trenurile personale ale omenirii”

cãlãtorii dormiteazã plictisiþi în compartimente
cu capul pe câte un sentiment”

”e un întuneric de nepãtruns
afarã
înãuntrul meu”

”trenuri trec
ºi chipuri pleacã din mine în fiecare noapte”

Am notat versurile ce m-au incantat nespus.

Ele construiesc un univers complex, portretul unui om preocupat nu numai de sine, ci si de realitatea in care traieste. Acesta este pasul de la poezia tineretii, a indragostitului, si poezia- profesie. Poate inca ceva intermediar, fiindca lumile se intrepatrund. “afara e inauntru”, din afara trec prin aceasta halta trenurile omenirii, dar, din sine pleaca in fiecare noapte chipurile. Chipuri ce sunt impregnate cu substanta poetului, acel sentiment pe care dormiteaza. In felul acesta, asemeni oricarei plante care prin seminte vrea sa cucereasca si sa stapaneasca pamantul, poetul umple lumea cu sine, adica cu sublim, cu sens.
De ce iubesc acest poem? Fiindca baga in seama oamenii simpli, doar ei merg cu personalul. Fiindca poetul are un “sentiment“ pentru ei. Si acest sentiment cald, uman , iese in lume , in “intunericul nepatruns” si va avea un efect cat de mic. E totusi ceva.
De aceea incurajez si m-aplec.
Cu stima,
N.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-10-04 18:44:47
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE