|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu m-am referit la partea a doua a textului, care și mie mi-a plăcut (mai ales finalul). Citatul care mi-a smuls replica e din prima parte - deși scrisă cu elocvența ta caracteristică, atinge un punct nevralgic. Nu pot să nu mă întreb ce reacție ar avea un "handicapat" cu acte-n regulă citindu-l...
|
|
|
|
Postat
de catre
Sha Mana la data de
2006-06-14 22:34:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Revin cu o precizare. Nu vorbesc de "handicapații" cu acte-n regulă. Vorbesc de mine, de tine, de noi. Care putem să ne recunoaștem handicapul, să ne rușinăm de el, uneori să-l remontăm. Deși prea rar. Conștiința unui om lucid are enorm de mult cinism, citește cîinoșenie, în ea. Totul e să nu-și piardă cu totul și candoarea. Încerc să vorbesc de raportul pe care orice om îl poate avea cu sine dacă vrea să se cunoască, recunoască, poate chiar să se mai amelioreze.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-06-14 18:11:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nina, se vede că am atins o sensibilitate mai acută la tine. Așa cum, dacă mă poți înțelege, este a mea la analogia și aluzia pe care mi-o îngăduie această extindere a unei mentalități. Nu am nimic împotriva handicapaților. Cel mult a celor ce recurg abuzi la eufemizarea infirmității lor ca și cum ar fi handicapați.
Eu te înțeleg și îmi pare rău dacă te-a vexat aluzia mea, dar fă și tu efortul mai citi o dată. Poate vezi că nu acolo băteam.
Ela, m-ai citit cu probitate. Ai înțeles ce trebuia. Adică: e trist să te dai handicapat ca să te victimizezi cerînd daune cînd de fapt ești întreg și responsabil.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-06-14 12:22:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pagină - scuze |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-13 14:38:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Handicapul nostru este tocmai această insistență, diabolică prin perseverare, într-o eroare care altfel ar deveni umană. Și n-avem nici o altă șansă decît să ne mai naștem o dată, să renaștem atunci cînd din întîmplare miracolul, oricare, s-a ivit în viața noastră umil, întrebător, fragil. Ca o moașă de țară. Gata să ne asiste fără să ne ceară vreo plată."
despre curajul de a reabilita necesitatea umană, de a înțelege limitele ființări, de a scrie limpede și sincer, cuvintele venind cu înțelepciune pe o hârtie virtuală către un public atât de larg încât autorul își asumă neîndoielnic și demn reacțiile.
a mea este una categorică: simt atât de intens neputința umană și leziunile ființei, încât uneori mă handicapează, încât pot da foarte puțin față de cât aș dori să dau.
mulțumesc, Corneliu, pentru încă o apgină de reflectare în profunzime. o voi reține în speranța că va fi și pe hârtie cândva. și am evidențiat.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-13 14:37:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Avînd nume bun, handicapatul nu mai ține să se recupereze, se crede la fel sau chiar mai presus de cei întregi, nu mai înțelege că diferența, chiar dacă nu-l acuză, îi impune un respect de netăgăduit pentru calitatea care-i lipsește, devine nerușinat și cere daune de la cei ce, în fond, n-au nici o vină pentru handicapul său (deși pot fi, evident, generoși cu el). În felul ăsta handicapul este mușamalizat, e declarat nul și mai ales nedrept.
Mi se pare cam arogantă această atotștiință în materie de handicapați. Pentru că noi nu avem cum să știm, n-am fost niciodată acolo, așa - fără abilitatea de a face lucrurile simple pe care omul de rând le face gratuit și nici măcar nu își numără toate binecuvântările.
Calități de admirat, spui, de respectat de către cei ce nu le pot avea - de parcă noi le merităm, am făcut ceva onorabil pentru a fi întregi la trup și minte! Și dai de înțeles că nici măcar un nume bun nu merită, pentru că oricum nu sunt la fel ca noi...
Copilul este nerușinat dacă ne cere de mâncare, pentru că nu poate să se descurce singur? Sau el reprezintă o investiție mai rentabilă pentru noi - da, asta trebuie să fie! Și totuși unii hrănesc animale de casă - ce folos or găsi? :)
Probabil ai dreptate, nu handicapul lor este nedrept. Este nedrept ca noi, cei abilitați, să putem face atâtea lucruri pentru semenii noștri dar să nu le facem. Măcar așa, de dragul iubirii - sau generozității, cum îi spui tu.
|
|
|
|
Postat
de catre
Sha Mana la data de
2006-06-13 13:31:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|