PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ultima parte a elegiei a unsprezecea a lui Nichita pare să sugereze ceva asemănător: "VIII A te sprijini de propriul tău pămînt cînd eşti sămînţă, cînd iarna îşi lichifiază oasele albe şi lungi şi primăvara se ridică. A te sprijini de propria ţară cînd, omule, eşti singur, cînd eşti bîntuit de neiubire, sau pur şi simplu cînd iarna se descompune şi primăvara îşi mişcă spaţiul sferic asemenea inimii din sine însăşi spre margini. A intra curăţit în muncile de primăvară, a spune seminţelor că sînt seminţe, a spune pămîntului că e pămînt! Dar mai înainte de toate, noi sîntem seminţele, noi sîntem cei văzuţi din toate părţile deodată, ca şi cum am locui de-a dreptul într-un ochi, sau un cîmp, pe care-n loc de iarbă cresc priviri - şi noi cu noi înşine deodată, duri, aproape metalici, cosim firele, astfel ca ele să fie aidoma tuturor lucrurilor în mijlocul cărora trăim şi pe care inima noastră le-a născut. Dar mai înainte de toate, noi suntem seminţele şi ne pregătim din noi înşine să ne azvîrlim în altceva cu mult mai înalt, în altceva care poartă numele primăverii... A fi înăuntrul fenomenelor, mereu înăuntrul fenomenelor. A fi sămînţă şi a te sprijini de propriul tău pămînt."   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-06-08 13:23:41               Învăţătura este aici, pentru că tu citeşti acest text, şi ceea ce spui tu în sens larg, dar mai ales proces de dobîndire a propriei tale fiinţe. Şi asta dîndu-te cu capul de pragul de sus, apelînd la învăţătura de minte, la aceea a altora, la feluritele învăţături mai mult sau mai puţin tradiţionale sau consacrate. Învăţătura este asumarea, dar şi practica, exerciţiul de a obţine învăţătură şi nu doar ce te învaţă şcoala.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-06-08 12:03:06               Traian, te contrazic .. generalizezi aici si gresesti .. despre ce ne vorbesti aici este asumarea invataturii .. sau receptarea ei .. invatatura in sensul ei larg se refera la preceptul si sitemul de indrumari teoretice, recunoscut ca si un sfat .. ex. : profesorul .. aceasta floare nu creste in spatiul interior, din contra, este sadita in exterior si infloreste in cazul asumarii invataturii de catre elev .. in caz contrar, raman buruienile :)   Postat de catre Rotaru Alexandra la data de 2006-06-08 11:51:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE