În fiecare zi descoperi noutãþi ºi noutãþi. Una dintre noutãþile descoperite este diversificarea limbajelor individuale. Pare cã acest fenomen e firesc, atunci când izvorãºte dintr-o necesitate, dar ceea ce ne atrage în mod deosebit este puterea de a determina pe cititor sã accepte în sufletul sãu diversele modalitãþi de expresie. Vom pãtrunde azi în universul Danei ªtefan, univers plin de forme ºi culori în care alte culori nãlucesc, în care alte sunete vibreazã.

Sã poþi observa fondul adevãrat ºi adevãrata valoare a unei compoziþii trebuie sã înregistrezi miºcarea interioarã ºi sã-i studiezi cardiograma. Cuvintele uneori nu au importanþã, câteodatã nu au mare importanþã nici imaginile dacã sunt; e vorba aici sã prinzi ºi sã deosebeºti acel cântec interior, acea pulsaþie a inimii poemului prozã, pulsaþie care e singurul indiciu sigur despre valoarea lui adevãratã. Inima poemului este sub cuvinte, sub imagini, sub semnul inteligibil. Sã exprimi limpede lucruri obscure, iatã desigur un ideal ademenitor

Intre cuvânt ºi ilustrarea lui existã o simbiozã perfectã, cãci se completeazã reciproc. Astfel, cuvântul prin ritmicitatea, prin melodia nevãzutã ºi puterea lui de sugestie, îl cheamã pe cititorul sãu la o împãrtãºire a unor stãri subtile care sunt chintesenþa trãirilor anterioare ale poetului, lãsând sã se aºtearnã pe hârtie sentimentele subþiri, esenþiale, cele mai autentice din viaþa sa interioarã. Acest lucru îl face Dana, ea desenezã povestea în conturul literelor: Si-atunci cand nu-mi mai raman / nici macar taceri, / nici macar cuvinte, / aud greierii ultramarinului meu / soptindu-mi in verde, / povesti frumoase despre lumea neinteles de rosie / pentru ei, a cuvintelor-mele-taceri... *******

Ca o artistã ce este Dana realizeazã imagini superbe transpuse ºi în cuvinte, pentru ea orice cuvânt are culoare, ea ºtie ce vrea... atât amãnuntele cât ºi detaliile apar concretizate în aceiaºi imagine de plin, ea reuºeºte sã împrãºtie din curcubeul sufletului sãu imagini grãitoare, care vorbesc fãrã cuvinte, care cântã fãrã instrumente: Sa spunem ca din mare s-a nascut apoi povestea in care un barbat si o femeie sunt tot atatea ceruri altfel, cate saruturi alatura inseparabil un castan, incalciturilor sale .Si povestea saruturilor lor este, SA MA SARUTI CU SARUTARILE GURII TALE. E muzica sufletului! *******