FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Nicolae Alexandru Isaia
O evocare

Am avut privilegiul sã frecventez, vreme de doi ani (1987- 1989), un cenaclu literar de mare forþã: Cenaclul “ Mihai Eminescu” , gãzduit de casa de culturã cu acelaºi nume, de pe strada, evident, “Mihai Eminescu “ din Bucureºti.
Cenaclul fusese fondat- legenda spune- de Ioan Iacob. La data venirii mele era moderat alternativ de Mircea ªtefan ºi Ion Corbu. Aceºtia nu aveau drepturi suplimentare, ci obligaþii suplimentare. Ei programau, pe baza opþiunilor membrilor, citirea textelor, organizau înregistrarea dezbaterilor într- un registru de procese verbale, dãdeau cuvântul, luau cuvântul, etc.
In timp, cãtre sfârºitul intervalului, cenaclul a mai fost consiliat de cãtre poetul Aurelian Chivu ºi prozatorul Nicolae Iliescu.
Printre membrii de bazã se mai numãrau Beatrice Diaconu, Mihai Antonescu (supranumit Dostoievski), Varujan Vosganian (evoluând de la sensibilele versuri închinate bunicului sãu la proza, de un umor bine controlat, subversiv ºi parºiv, regãsitã în volumul “Statuia comandorului”, apãrut dupã revoluþie), Paul Ghiþiu (o prozã bãrbãteascã, solidã, sobrã), Adrian Socaciu (la citirea textelor lui am avut imaginea a ceea ce se numeºte “sã mori de râs”), Mihai Gãlãþanu, Diana Barbu, Daniel Iacob Vorona, Anca Mizumschi ºi, cu scuze, mulþi altii.
Din când în când, veneau ºi consacraþii Florin Iaru ºi Gheorghe Iova.
Printre invitaþii speciali la ºedinþele cenaclului s-au aflat profesorii Melian (care a conferenþiat despre concepþiile socio- politice ale lui Mihai Eminescu) ºi ªtefan Cazimir (despre umor în poezia lui Eminescu), cercetãtorul Andrei Nestorescu (despre istoria secretã a Junimii), ºi alþii.
S- au rãtãcit prin clãdire ºi au intrat la cenaclu Radu George Serafim ºi Paul Everac. Au ascultat ºi au cuvântat.
ªedinþele se þineau luni seara, odatã la douã sãptãmâni. Cei programaþi citeau ºi dupã aceea urmau dezbaterile. Când am spus, la început, “cenaclu de mare forþã”, am vrut sã definesc de fapt caracterul dezbaterilor. Deºi prieteni, membrii cenaclului nu se menajau deloc atunci când luau cuvântul. Critica, atât la modul general, cât ºi la detaliu pe text, era foarte energicã. Nimic nu se ierta, dar caracterul obiectiv se pãstra în orice caz.
Discuþiile continuau ºi dupã terminarea ºedintei de cenaclu, de obicei la un pahar. De cele mai multe ori, acest lucru se petrecea la Beatrice acasã, gazdã foarte generoasã, locuind relativ aproape de locul desfaºurãrii ºedintelor de cenaclu. Aici taifasul continua pânã târziu ºi oamenii plecau cu sufletul fericit, în grupuri, pânã casa se golea. Varujan a comparat- o pe fetiþa lui Beatrice cu Monica Lovinescu micã, asistându- l pe Eugen Lovinescu la cenaclu.
Intr- o searã, Florin Iaru a venit însoþit de un prieten cu chitara, care îi pusese pe muzicã vreo douã – trei poezii din ciclul “High fidelity”; a sunat foarte- foarte bine.
Au fost ºi situaþii nostime, de un umor neelaborat, dar excelent. Intr- un decembrie (1988, cred), la o ºedinþã vin doi batrânei – bãrbãþi- deci nu ca-n “oraºu-n care plouã, de trei ori pe sãptãmânã”. Cineva îi abordeazã, întrebându- i cu ce ocazie se aflã acolo. Oamenii rãspund cã au venit sã citeascã versuri în cenaclu. Fac o parantezã: nimeni nu citea în cenaclu neplanificat ºi, oricum, nimeni nu citea la prima sa intrare pe uºã. In urma unui rateu, Paul propusese chiar ca noii veniþi sã fie cenzuraþi de unii mai vechi. Inchis paranteza. In acest context cei doi picau cam prost. Dar sã vedem ce voiau sã citeascã. Omul nostru, nu mai ºtiu cine era, dupã ce rãsfoieºte hârtiile, vine speriat: “Mã, ãºtia au venit cu omagii conducãtorilor iubiþi !!!”.
Dupã o ezitare de grup, vine soluþia salvatoare: “ Du- te tu, Varujane !”
Varujan, om de echipã ºi fin diplomat, se duce, le ia versurile, se extaziazã, le spune de câteva ori cã sunt de prima paginã in
“Scânteia”, dupã care îi sfãtuieste sã renunþe la citirea în cenaclu. “Aici e cenaclu- atelier, zice, se criticã orice virgulã, ãºtia sunt rãi, e pãcat de aºa niºte poezii sã vi le calce ãºtia în picioare. Duceþi- vã repede la “Scânteia”, vi le publicã. Bãtrâneii erau aproape de uºã, cu protectoarele braþe ale lui Varujan pe umeri. La plecare, Varujan,
îndatoritor peste poate, adaugã: “ Si grãbiþi- vã, ianuarie bate la uºã !”. In ianuarie era ziua omagiaþilor.
ªi mie mi s- a întâmplat una nostimã. Am citit o poezie cam dadaistã, în care un câine lãtra în deal la Cluj deoarece “nu mai voia sã facã sluj”. La acest vers, toatã lumea a izbucnit: “Ne- am prins, e Doina Cornea”. Evident, am negat, pentru cã nici prin cap nu- mi trecuse aºa ceva. Dar, acum, mintea românului cea de pe urmã, cred cã dacã eram deºtept ºi confirmam, aveam ºi eu o legitimaþie de disident.
Cenaclul a murit în ianuarie 1990, subit, nespovedit neîmpãrtãºit. Mi- am exprimat cu voce tare nedumerirea: “ªi acum ce o sã facem ?”.
“Acum fiecare o sã scrie, o sã publice”, mi- a rãspuns Beatrice.
Am avut bucuria sã vãd prin rafturi de librãrie, pe unele cãrþi, pe articole de ziar, numele colegilor mei de cenaclu. Varujan ºi Paul au intrat în politicã. Mihai Gãlãþanu face literaturã ºi ziarisiticã. Ion Corbu face carierã universitarã ºi, iatã, ne gãzduieºte pe noi în acest atelier literar. Adrian Socaciu, deopotrivã scriitor, grafician, caricaturist, expune. Dar ceilalþi ?
Pe unde o mai fi registrul de procese verbale ale cenaclului ?
Sper cã n- am deschis cutia Pandorei, ci doar cutia poºtala: postaþi, vã rog !


Nicolae Isaia
5.09.2003

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Multumesc foarte mult. Astept sa ne intalnim. Intai la o "bardaca". Dar sa fie fiert !  
Postat de catre Nicolae Alexandru Isaia la data de 2003-10-13 11:22:48
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Comentariu din...legenda

Era o seara de toamna, revenisem tirziu in Bucuresti, dupa "o excursie de afaceri" organizata de CAMERA DE COMERT SI INDUSTRIE in judetul Prahova, cind am aflat ca exista un text despre Cenaclul MIHAI EMINESCU. Impreuna cu Ion Corbu am stat "la o bardaca de vin" si am citit cu emotie evocarea...In plus am reusit sa schimb citeva cuvinte la telefon cu autorul evocarii...
FELICITARI pentru inspiratia acestui text si sper sa ne revedem cindva...poate la un nou cenaclu si, de ce nu? la "o bardaca de vin" pentru a depana amintiri.
Cu deosebita emotie,
Ioan Iacob
 
Postat de catre Ioan Iacob la data de 2003-10-11 21:08:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE