FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Daniela Luca
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Magdalenă, mulțumesc pentru buna percepție a sensului fiecărei urme de cuvânt și nuanță de culoare aleasă, în sau nu în scriere și fotografie, dar mai ales aici.  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-05-31 19:38:26
         
 
  Eu nu văd poemul scris decât în roșu, așa cum este scrisă istoria gladiatorilor în arena Colosseum-ului..... Pe scena vieții se duce aceeași luptă în roșu permanent, la infinit de inimă. Îmi place cum ai ales imaginea în gri ca să sugereze și mai bine trecutul și roșu care leagă ce a fost de intensitatea prezentului!  
Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-05-31 10:46:30
         
 
  Gheorghe, fără mister, enigmă, tresărire, nimci nu ar avea farmec, nimic. Mulțumesc.

Andrei: visul care întoarce o pagină. mă bucur că ai prins pulsul timpului dar și suflul intens al prezentului.

Goia, arhitectura mea sobră are și o fisură: în roșu permanent. Mulțam pentru trecerea ta fidelă.
 
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-05-31 01:18:51
         
 
  daniela, un poem bine construit, scris, o idee sobra, transand in obrazul prezentului, goia  
Postat de catre nula nada la data de 2006-05-30 23:19:34
         
 
  Greu cu titlul in italiana - zic eu, care nu ma pricep la limba...

Dar poezia este frumoasa, rotunda, incarcata de mister, o relicva, aidoma imaginii... Pulseaza traditia in aceasta poezie, insa ea se imbina cu un suflu nou, puternic...
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-05-30 16:34:55
         
 
  sigur, poeziei nu-i strică și un pic de mister. apoi, n-am mai fi poeți, dacă nu i-am împrumuta și câte ceva dîn personalitatea noastră.
pios,
 
Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2006-05-30 15:59:33
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Dănuța, mulțumesc, special am ales acest roșu vital, chiar dacă e nevoie de o anume concentrare pentru a-l citi. Asta a fost și idee, ca atunci când îți amplifici acuitatea simțurilor, pentru a percepe sau a-percepe fenomenele. Da, e și o incursiune în timp, e și un dar, e și ceva ambiguu, ca în acest colosseum. :)  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-05-30 15:05:49
         
 
  Unul cu vederea mai slabă cred că s-ar chinui cu roșul ăsta peste gri.:)
Poemul are forma clasică a postmodernismului...fără majuscule, fără versuri prea lungi, fără semne de punctuație, dar ideea este una clasică. Poate că și treaba asta susține împletirea temporală pe care o sugerează textul.
Titlul în italiană în perfectă concordanță cu imaginea.
După părerea mea...textul reprezintă o trecere prin temporalitate, de l momentul genezei și până în prezent. Prezent care este ambiguu.
Mi-a plăcut ce am citit. Elia, scrii frumos și bine.
 
Postat de catre xx xx la data de 2006-05-30 14:04:48
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE