PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Daniel Bratu pe lĂ�¢ngĂ�ÂŁ noi se trec iarĂ�ÂŁĂ‚Âşi caleĂ‚Âştile ceĂ�Âľii se-nalĂ�ÂľĂ�ÂŁ vĂ�¢rtejuri de umbre ne-agaĂ�ÂľĂ�ÂŁ de osii pĂ�ÂŁtrate rotunde mĂ�¢ncate de molii fecunde-n iluzia vieĂ�Âľii sunt goale caleĂ‚Âştile Ă�®n ele doar aburul miĂ‚ÂşcĂ�ÂŁ birjarii pĂ�ÂŁpuĂ‚Âşi cu fireturi albastre au braĂ�Âľe moriĂ‚ÂşcĂ�ÂŁ prin ramuri Ă�®nalte rup norii cad anii stejarilor grei sub toporiĂ‚ÂşcĂ�ÂŁ trec iute caleĂ‚Âştile ceĂ�Âľii sunt multe de-odatĂ�ÂŁ „OpreĂ‚Âşte !” strigĂ�ÂŁm aprig birjarul e-un cleĂ‚Âşte cu mĂ�¢na de sfoarĂ�ÂŁ pe cnut ferecatĂ�ÂŁ prin aburii feĂ�Âľei se-aratĂ�ÂŁ birjarul dar umbra-i descreĂ‚Âşte Ă�®n urmĂ�ÂŁ rĂ�ÂŁmĂ�¢ne un „ªtoo?” Ă‚Âşi privirea lui blĂ�¢ndĂ�ÂŁ mimatĂ�ÂŁ Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Erata: Scuze, dand copy - paste din taste si mouse, n-am observat greseala din tipatura americanului in banc: "Get out (nu aut)..." (probabil d-aia n-a inteles nici gandacul rosu comanda)   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2004-09-26 07:57:56               Maria, multumesc pentru cuvintele tale aurite de buna intelegere a ceea ce m-am expus a scrie. Eu am avut de la inceput o judecata proprie (pe la 6 ani imi spuneam singur povesti cu Ileana Cosanzeana, pe la 15 cu Claudia Cardinale, iar la 38 nici nu mai indraznesc si nici amintesc a spune cu cine), orizontul cunoasterii, insa, mi-a parut in permanenta prea departe, iar integrarea in context inca nu cred ca m-a lasat s-o cuprind. Tu, fina mea naşă de univers poetic, ma invalui in blande si binemeritate cuvinte de lauda. Cu ocazia asta ma laud si eu, in gand, usor, sa nu m-auda nimeni si sa creada ca am fumuri mai multe decat trabucul. Nicolae, multumesc pentru critica ta ampla, de mult mai mare amplitudine decat bietul meu text. Ma iarta de enuntul care te-a indus in oarecare eroare filozofica. Poezica asta a plecat dintr-o rabufnire, o nemultumire personala, care s-a suprapus, ulterior, cu evenimentul trist de la scoala din Transnistria - aici ai prins bine firul. Initial a fost scrisa la singular, tropotul rusesc imprejmuitor largind sferele, apoi. De aici a aparut acel „noi”, care te-a pus in incurcatura citaniei. In rest, nelamuririle ma sunt dator a le explica pe indelete: - „agatarea” de osii este implacabila, impusa accidental de pozitia geografica si nu numai, nu e dorita, mersul taras nu favorizeaza decat descresterile (chiar si epiteliale), asa ca strigatul de „opreste” adresat birjarului nu este anulat de inutilitate; - „moliile” nu „le vreau eu”, istoria, razboiul rece, inclinarea fireasca a CCCP-ului (USSR) si a sistemului sau in fata democratiei (imperfecte, fara discutie, si ea, dar perfectibile, spre deosebire) au demonstrat asta; - „fireturile albastre” sunt umbre de cer senin, dar inscrise in miscarea comandata – din cauza asta umbre-plus amanuntul schimbarii steagului, care nu mai e rosu de mai mult de un deceniu; - identificarea birjarului cu Putin e gresit inteleasa, usor fortata. Putin chiar nu-i reprezinta pe rusi, ca fizic vorbind. Uscat, cu statura de bibelou din piatra shaolin, nici n-ar putea avea loc vreodata in mausoleuri. Muscalii care manau calestile romanesti, cu mustatie lor mari si gura strivind blesteme imblanzite de vodca s-au impus in identificarile Fratelui Urs. - osiile se transforma si ele. In timp, datorita frecarii (vorbesc aici de osii montate, nu numai osiile-axa, adica si de roti – butuc, spita obada si chiar bandaj ) osiile isi pot transforma sectiunea, asa cum s-a si intamplat si se intampla – uite, vezi, osiile sunt de fapt „mujicii”, buchete de oameni subordonati aceluiasi spirit, ale caror capete rulante se pot modifica in functie de ordine si vremurile cetii. Ceata, de fapt e vazuta ca o faza de tranzitie, in care ne-am inscris toti esticii. N-am stiu ca pe acest site este interzisa rima substantivului cu un alt substantiv. Pentru „frumusetea” ei o mai las asa, dar data viitoare o retez din radacina pe rima-uratanie. Nici eu nu mai stiu ce sa spun, dar sunt in asentiment, bucurandu-ma ca am aflat de acest site si am ajuns, si eu, in fine, acasa. Aaa, ba nu, un banc (scurt, sec si secat), din vremea razboiului rece: Americanu sta la bufet. - Barman, one whiski, please! Ii aduce barmanul whiski. Cand sa bea, americanu vede in ceasca un gandac de bucatarie. Zice calm: - Get aut of my cup! Gandacul pleaca, intr-o clipa. Mai cere un whiski. Alt gandac de bucatarie. - Get aut of my cup! din nou (deja dusese mana la pistol, enervat) Fuge si asta. Cere inca un pahar. In paharul asta era un gandac mare si rosu. Inota pe spate, fara greturi, in whiski. - Get aut of my cup! Nimic, gandacul nu se misca. - Get aut of my cup! Gandacul ridica o pleoapa. - Get aut of my cup! urla americanu si baga teava pistolului in gura paharului. Gandacul ridica ochii mirati: - Ştooo?   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2004-09-25 17:03:00               Acest „stoo?”, asociat cu „cnut”, ar fi rusescul ”ce” Poezie care prin enunt are multa deschidere filozofica. Si, un timp, se desfasoara bine. „pe lângă noi ( cine noi: poporul, omenirea?) se trec iarăşi caleştile ceţii se-nalţă vârtejuri de umbre ne-agaţă ( deci sunteti agatat, nici n-ar mai fi nevoie de „opreste!”) de osii pătrate rotunde mâncate de molii” (daca vrei!) fecunde-n iluzia vieţii” „sunt goale caleştile în ele doar aburul mişcă birjarii păpuşi cu fireturi albastre( deci nu rosii!) au braţe morişcă prin ramuri înalte rup norii cad anii stejarilor grei sub toporişcă” De la strofa a treia intram in politic (real, asociere grea cu peisajul cetii) Aflam ca rusul are privirea blanda, dar ca mimeaza. Este greu sa-i vad lui Putin blandete pe fata, oricat ar mima. Mi-a placut forta aceasta a cetii, (a destinului poate) care „ne-agata de osii patrate rotunde” ( chiar daca astfel de osii sunt greu de imaginat), probabil „iluzia vietii” De asemenea „ cad anii stejarilor grei sub toporisca” (toporisca fiind paleta moristii). Rima frumoasa, dar nepermisa ( substantiv cu substantiv) Ce sa spun? Ma bucur ca sunteti pe Europeea. Usor –usor vin condeiele valoroase. Acasa.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-09-21 18:43:09 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               În versurile tale găsesc maturitate a atitudinii şi o îndrăzneală a expresiei: vârtejuri de umbre / ne-agaţă / de osii pătrate rotunde / mâncate de molii / fecunde-n iluzia vieţii, care atrag îndată atenţia şi te îndeamnă să te întrebi de unde provin aceste preţioase virtuţi ale scrisului? Răspunsul nu poate fi dat atât de uşor. Sunt unii care ajung mai repede la o judecată proprie, la un orizont al cunoaşterii destul de larg, la integrarea sigură în contextul complicat al limbajului poeziei. Acest lucru se întâmplă în universul tău poetic şi mă bucur, te desoperi mereu altul... sau eu? Ştoo???   Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2004-09-21 13:17:48	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE