FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Geo George
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  de fapt este o analogie: cum pasarile se infig in apa dupa pesti, asa si barbatul in pamant dupa animalul (in putrefactie)
mainile pot fi ale barbatului, dar si ale animalului ca dublu sens (semantic)
 
Postat de catre Geo George la data de 2006-04-18 12:32:00
         
 
  Acum eu te rog sa nu te superi dar daca tot ai modificat in urma comentariilor ai putea sa si raspunzi?
1. Cum se infig pasarile dupa pesti in pamant?!
2. Care animal are maini?

Poate incerci sa scapi (si de) dupa pesti si mocirla lacrimilor.

In rest, sa auzim doar de bine!
 
Postat de catre Eliza Voicu la data de 2006-04-18 10:55:35
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Sintagmă fără acoperire titlul acestui text. Adică, nici poezie, nici macabru nu găsesc aici. O însăilare de imagini care, în afara faptului că încearcă să șocheze, nu-mi transmite nimic.
Animal ce s-a înfipt în pămînt ca păsările după pești - să-i spun metaforă? - este o imagine grotescă mai degrabă decît macabră, urmată de aiuritoarea ieșire la suprafață - a omului, a animalului, e cam neclar - fără să fi fost nici un moment în profunzime, pentru a cultiva un ogor
sterp și mocirlos, dar nu mai sterp și mai mocirlos decît mocirla propriilor lacrimi.
Pot fi de acord cu poezia urîtului, a macabrului, dar să fie poezie. "De-o (cam) dată" nu e.
Cultivînd ogorul poeziei poți face (și trebuie să faci) sacrificii. Nu sacrilegii.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-04-18 08:27:49
         
 
  după ochiul meu atent și după instinctul meu, care nu mă înșeală niciodată, tu ești chiar mălin stan. aș dori să se verifice ip-ul dacă coincide. scrii absolut la fel și ai postat azi primul text înghesuit de expresia mea, și anume: "clonă de-o zi".
dacă nu e așa îmi cer scuze. totuși îmi permit să fac o remarcă: scrii la fel de macabru și de dezordonat ca mălin. vă tremură mâna amândurora.
repet la sfârșitul comm-ului: aș dori verificarea ip-urilor: al acestui minunat autor și al lui mălin stan. voi reveni
 
Postat de catre ridic nalbarul la data de 2006-04-17 21:42:43
         
 
  Ce e aia "de-o data"?
 
Postat de catre Eliza Voicu la data de 2006-04-17 20:45:39
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE