|
|
|
|
|
|
|
|
|
FETIȚA CU CHIBRITURI |
|
|
Text
postat de
Liviu S. Bordas |
|
|
FETIȚA CU CHIBRITURI
(din ciclul Oamenii de lîngă noi)
Făptură firavă, cu pletele negre
Sub șapca de lînă primită în dar,
Copilă a străzii, venind din tenebre,
Cu teama-mpietrită pe chipul murdar.
O mistuie spaima în strada-nghețată,
În lumea sordidă din guri de metrou,
Iar ochii-i stau țintă-n vitrina-ncărcată,
Eden fără nume în tristu-i argou,
Obrazul lipit de vitrina poveste -
De colțul de rai răsărit pe pămînt.
Crăciunul nu-i pace. Nici tihnă. Nici veste.
Doar frig. Și durere. Și foame. Și vînt...
Priviri ce ascund un adînc întuneric
Se sting, rătăcite, în frigul de-ajun,
Pierdute în visul cu bradul feeric,
Cu focul din vatră...cu moșul Crăciun...
Se stinge rumoarea pe străzile sumbre.
E ceasul la care și visele pier.
Răzbate doar murmurul lumii de umbre.
Și încă o stea se mai stinge pe cer...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mariana, răspunsul de față nu se vrea o polemică.
Punctele utilizate au tocmai rolul de a marca o ruptură. Nu e pace. Poate atunci măcar tihnă. Nu e nici tihnă. Atunci măcar veste. Nu. Nu e nici veste. Punctele marchează durerea. Nu sentimentul firesc, curgător. Zbuciumul dureros.
Cam așa am simțit că ceea ce vreau să spun va ajunge la sufletul cititorului.
Dane, mă bucur să te întîlnesc din nou în pagina mea. Știu că îți place poezia clasică, nu pot decît să mă bucur că ți-au plăcut, în particular, versurile de mai sus.
Îți mulțumesc.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-04-17 15:55:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu, mi-a placut, ca de altfel toate poeziile tale. Cea de fata cu atat mai mult cu cat imi aminteste de anii copilariei, in care "Fetita cu chibrituri" ocupa un loc important.
In privinta disputei virgula vs punct, aleg varianta ta. In versul respectiv poate ca mergea mai bine virgula. Dar asta obliga inlocuirea punctului cu virgula, din motive de simetrie, si in versul urmator. Unde datorita "si"-urilor ar fi disparut de tot. Si acolo chiar trebuia o pauza.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Norea la data de
2006-04-17 15:03:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mă refeream la curentul ăsta adoptat de avangardiști, și nu numai, de a suprima punctuația în text. un "curent" care îi va electrocuta cât de curând pe toți, desigur... evidențiam că tu dimpotrivă o folosești. în ceea ce privește vârsta ta: mulți ani cu sănătate! |
|
|
|
Postat
de catre
ridic nalbarul la data de
2006-04-17 13:30:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Costin, dacă la vîrsta mea te referi, da, am mai mult de 18. De trei ori 18, din păcate.
Sper să nu-mi tremure mîna nici la de patru ori 18. Și nici mintea.
Mulțumesc de apreciere.
N-am prea înțeles ce-i cu punctuația aia și cu suprimarea ei...cine pe cine sperie...??..
Înțeleg să respect limba în care mă exprim, verbal sau în scris. E în primul rînd un respect pentru cei cu care comunic și, de ce nu, pentru propria-mi persoană. Poate mai greșesc uneori...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-04-17 13:14:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
frumos și ceea ce e mai important este că mâna cu care s-a scris acest text nu tremură. punctuația încă mai înseamnă o formă de respect față de limba română. asta cu suprimarea punctuației este o poveste de speriat copiii. sper că ai mai mult de 18 ani. |
|
|
|
Postat
de catre
ridic nalbarul la data de
2006-04-17 12:53:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
N-ai greșit, dar pentru accentuarea trăirii acelei stări, e mai firească virgula. Punctul fragmentează sentimentul, te face să eziți, nu neapărat să-i dai sens aparte. Pun punct acum și sunt tentată să simt... altceva. Când spun: Te iubesc, te vreau, mi-e dor, te chem. Mă auzi? Trăirea își alimentează flacăra de la un verb la altul, printr-o simplă virgulă. Dacă aș pune punct: Te iubesc. Te vreau. Mi-e dor. Te chem., deja m-aș îndepărta de absolutul trăirii. E ca și cum ai respira prea des atunci când cânți. Sluțește sunetul, îi creează discnontinuități. Asta e părerea mea. Te rog să n-o accepți, dacă nu-ți place. Mulțumesc frumos de răspuns. O zi frumoasă. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2006-04-17 09:20:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mariana, am considerat că tocmai punctuația pe care am folosit-o are puterea de a te face să te oprești mai mult asupra fiecărui sentiment, asupra fiecărei stări.
Chiar dacă lipsește, formal, predicatul, fiecare stare este o propoziție în sine, nu o simplă înșiruire. Te obligă la pauză. Te obligă să-i dai sens aparte. Poate am greșit...?...
Mulțumesc de trecere.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-04-17 07:55:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cred că ar fi mai bine să pui virgulă între pace, nici tihnă, nici veste. Ar suna mai bine și ar accentua zbuciumul sufletesc al fetiței și nemulțumirea ta în fața acestui moment nefericit al umanității. Poezia ta seamănă foarte mult cu povestea, ca temă și ca exprimare a indignării firești față de lipsa de șansă a oamenilor sărmani, dar și față de neputința noastră de a-i ajuta. Ai scris frumos și mai trec pe la tine. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2006-04-16 19:54:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adelina, am transcris în versuri ceea ce văd și ceea ce simt. N-am reușit să redau și revolta, în cîteva versuri nu e loc pentru toate. Asta nu înseamnă că ea nu există. La fel de puternică.
Trăim într-o lume în care grija față de cei sărmani ar trebui instituționalizată. Sigur, și pomana dată la colț de stradă își are rostul ei, dar ea nu este soluția.
Mă bucur sincer că poezia ți-a plăcut.
Ioane, nu scriu pentru stele. Scriu pentru că sunt sincer și cred în ceea ce scriu. Aș fi însă ipocrit dacă nu aș recunoaște că aprecierile mă bucură. E în ele certitudinea că nu scriu în zadar. Îți mulțumesc.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-04-16 19:47:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Fetita cu chibriturile" (Hans Christian Andersen) a fost una dintre primele lecturi ale copilariei mele. Cat de nedreapta mi s-a parut atunci lumea.
Acum, ca mama, privind cu ochii maturitatii o lume in care exista real asemenea orori, pot spune doar... "Nu invata Doamne un copil sa planga mult prea devreme! Da-i dreptul la viata, la zambet, la o copilarie fericita!"
M-a surprins foarte placut sensibilitatea ta Liviu, revolta si durerea cuvintelor prin care transpui una dintre povestile triste ale copilariei, in poezie, in poezie adevarata! Poate ca poezia aceasta in forma clasica si tema ei sunt desuete pentru multi dintre cei ce nu mai gasesc in ei timp de suflet, resurse si dorinta de a zabovi putin langa durerea celorlalti. Dar exista insa si oameni ca tine, ca mine si poate ca multi altii, care nu pot trece nepasatori peste nedreptate si suferinta.
Felicitari! Poezia ta si-a gasit rezonanta in sufletul meu, in ample reverberatii. Votez.
Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea din urma noapte a anului. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa.
"A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului nou.
|
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-04-16 11:32:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un poem inaltator, plin de sensibilitate pentru care meriti trei stele. Felicitari. |
|
|
|
Postat
de catre
ion enache la data de
2006-04-16 03:02:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Rudy, nimic din suferința celor care trăiesc printre noi nu e lacrimogen. Doar revoltător, uneori dureros, dacă te apleci puțin asupra lor.
Mi s-a întîmplat, și nu doar odată, să ridic ochii spre cer și să întreb Doamne, dacă ești acolo, dacă exiști cu adevărat, cum poți închide ochii la atîta nedreptate și suferință?
Găsești ceva lacrimogen în privirea copiilor flămînzi și înfrigurați pe care îi întîlnești zilnic, la fiecare intersecție, cu mîna întinsă? Au ei vreo vină?...au ei vreo șansă?...
Nimic lacrimogen, repet, doar durerea celui care vede toate astea și nu are puterea de a le îndrepta...
Mulțumesc pentru aprecieri.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-04-15 15:25:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviule, esti sensibil, ca de obicei!Talentul tau e incontestabil, din pacate te pierzi in texte lacrimogene...Asta nu ma-mpiedica sa te votez!
Cu stima
Rudy |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2006-04-15 13:34:52 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|