|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Gabriela Colar |
|
|
tu ºtii ,
toþi cei pe care i-am iubit
s-au risipit prin iarbã,
ca fluturii orbi de luminã,
de dor
vãduviþi de zemoasa durere,
ca boabele de struguri mirosind a toamnã.
de ochiul meu drept suspendat
zâmbetul tãu ºchiopãtând
îngheaþã secunda.
irespirabilã tãcere mã ninge pe gurã,
pe oasele albe
de frig
iarba mã-mbracã în verde. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
tu ºtii ,
toþi cei pe care i-am iubit
s-au risipit prin iarbã,
ca fluturii orbi de luminã,
de dor
vãduviþi de zemoasa durere,
ca boabele de struguri mirosind a toamnã.
Fantezia poetului în momentul concepþiei este esenþa, este fapta poeziei ºi totodatã mãsura pentru efectul ce-l produce. Ai reuºit prin puterea de sugestie a poeziei prin timbrul special sã mã faci sã vibrez la citirea versurilor tale.
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2004-09-21 13:26:45 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|