PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de George (Dumitru) Corbeanu Ce ciudata este viata unui om, cat de mult este ea guvernata de mici gesturi, de mici hotarari luate in graba, orice decizie, cat de marunta, iti poate schimba cursul pentru totdeauna, te poate arunca de pe o traiectorie pe alta fara prea multa bataie de cap, te poate schimba radical, daca nu raspundeam la telefon cursul meu era altul, traiectoria mea, oricare ar fi fost, ramanea neschimbata, un buton a fost hotarator, o apasare, un alo spus cu voce inceata, inecata de bautura. Sau femeia aceea, prinsa sub rotile trenului, daca ar fi ezitat, daca ceva i s-ar fi intamplat, ceva care sa o faca sa isi schimbe hotararea de a pleca din localitate, un telefon urgent, o vizita neasteptata, o gripa, orice, acum ar fi fost in viata si nu ar fi zacut injumatatita undeva, la morga, nu ar fi fost adunata, bucata cu bucata, reconstituita pentru identificare, da, ea este, sotia sau sora sau mama sau matusa mea, ea este, cred, nu sunt sigur, vedeti, este destul de mutilat chipul, ar mai trebui cosmetizat. Chiar si pe peron, in ultima clipa, ar fi putut interveni ceva, chiar si acolo, inainte sa intanda mana catre bara de fier pesemne umeda, ar fi putut fi strigata de o cunostinta, atat i-ar fi trebuit, o secunda, de cele mai multe ori cantitatea aceasta infima de timp ne este indeajuns pentru a shimba totul, toata viata noastra consta in cateva secunde, se pare, cel mai greu este insa sa le identificam, daca nu imposibil, altfel, probabil, am trai la nesfarsit, si asta ar putea deveni noua boala a umanitatii, nemurirea. Spunandu-mi asta m-am foit putin pe fotoliu si i-am aruncat o privire batranului din fata mea, in continuare cu mainile in poala, insa acum cu palmele impreunate. Cum ar fi daca ar trai etern, mi-am zis zambind, daca ar fi nevoit sa isi care dupa sine trupul din ce in ce mai imbatranit, un suflet vesnic intr-un corp in continua degradare, cu pielea uscata, apoi stafidita, apoi mucegaita, subtiata aproape pana la disparitie, mulata perfect pe oasele galbui abia tinandu-se in articulatii, exact ca bunica din partea tatii, ajunsa o adunatura de schije, un schelet ambulant aproape faramitat, insa plin de viata, in ciuda tuturor asteptarilor si, cred, a vietii insesi, pe care pur si simplu o sfideaza, incapatanandu-se, din cine stie ce motiv, sa nu moara. Nu, bunica nu are cum sa traiasca etern, viata nesfarsita inca nu ne-a fost data, insa cateodata ma intreb daca nu cumva in cazul ei este o exceptie, ma intreb daca flacara aceea ce inca arde undeva inauntru trupului ei mic, nu este sustinuta in mod voit de catre cineva de dincolo de noi, pentru un scop deocamdata necunoscut noua, familiei ei, a fiicelor si fiului, a nepotilor si stranepotilor si strastranepotilor si cine stie cate alte genereatii, scop care, insa, o sa ni se dezvaluie, cu siguranta, la momentul potrivit. Batranul se ridica de pe canapea si facu cativa pasi prin incapere, incepuse si el sa isi piarda rabdarea, chiar daca nu asteptase nici pe sfert pe cat o facusem eu. Mi se paru putin ciudat, batranii, de obicei, au o rabdare mult mai mare decat noi, cei de varsta intai, plini de energie si cu dorinta de a face cat mai multe lucruri deodata (regula care, bineinteles, nu se aplica si in cazul meu, eu fiind, se pare, un fel de exceptie care confirma o astfel de afirmatie). L-am urmarit cu privirea, i-am urmarit mersul greoi, se vedea asta chiar daca nu avea cum sa faca pasi multi, camera era destul de mica. Se zarea o ezitare, un schiopatat minuscul, poate datorat oboselii, a varstei inaintate cu siguranta, de ce nu o fi stat acasa, vazandu-si linistit de batranete, oare ce forta misterioasa il pusese in miscare, facandu-l sa se deplaseze pana aici, facandu-l sa isi doreasca plecarea departe, peste mari si tari ? Isi lasase haina si palaria pe spatarul canapelei, ramasese in camasa, ma asteptam sa poarte bretele anacronice insa nu avea, isi sustinea pantalonii cu o curea. S-a intors brusc si mi-a surprins privirea, facandu-ma sa imi cobor pleoapele precipitat, nu vroiam sa ma stie analizandu-l. Nu a spus nimic, insa s-a intors la locul sau punandu-se in exact aceeasi pozitie, cu mainile in poala, impreunate. As da orice sa nu imbatranesc, mi-am zis privindu-l in continuare pe sub pleoape, sa nu ajung o epava fara vlaga, cu un picior in groapa, incapabil a-mi mai face nevoile primare, conditionat de bunavointa oamenilor din jur, a familie si prietenilor, atat cat mi-ar mai ramane la o varsta inaintata ca aceea pe care mi-o imaginam. Stagnarea imbatranirii, anularea ireversibilitatii ei, asta ar fi solutia. Daca am avea un trup tanar pana la sfarsitul vietii, multe probleme n-ar mai exista, multe frustrari nu si-ar mai gasi locul in sufletele noastre, multe temeri s-ar dizolva de la sine. Daca asta s-ar fi putut intampla, daca ar fi avut un trup tanar pana la sfarsitul vietii, nealterat de trecerea timpului, cu siguranta ca in seara aceea nu mi-ar mai fi batut la usa, intai usor, apoi din ce in ce mai tare, cu mana sigura. Stia ca sunt acasa, altfel nu insista atat. Nu dormeam, de obicei ma culc tarziu si dorm pana spre amiaza, nu ma asteapta nimic niciodata peste zi, asa ca ce rost are sa ma prefac responsabil si sa ma trezesc cu noaptea in cap. Insa aveam televizorul deschis si de-asta nu am auzit de la inceput, apoi cand am inceput sa disting zgomotul, parca nu imi venea sa cred ca ma cauta cineva, cine putea fi, si la acea ora, o gheara ma stranse, mi se facuse putin frica, daca era politia, apoi m-am scuturat, ce sa caute politia la usa mea ? Ma rog, a mea nu era, stateam cu chirie, era a burtosului de gazda, poate il cauta pe el si nu pe mine, si asta era o explicatie destul de buna, poate calcase pe cineva pe coada, nu avea nici de departe mutra de om cinstit. Cred ca mai mult de-asta m-am hotarat sa deschid, nu oi fi eu un cetatean model, insa nici sa obstructionez o ancheta parca nu imi sta in caracter, asa ca m-am ridicat cu greu si am intredeschis usa. Initial nu am vazut nimic, era intuneric pe hol, si nu stiu din ce motiv nu mi-a dat prin minte sa aprind becul, fusesem luat prin surprindere si inca nu ma dezmeticisem, cine stie. Apoi, pe masura ce ochii mi se obisnuiau cu intunericul, am inceput sa ii disting silueta, parul bogat, umerii ingusti, ce o fi cautand aici la ora asta ? m-am intrebat in timp ce am deschis usa larg, poftind-o inauntru. A intrat fara un cuvant, indreptandu-se catre bucatarie dar nu s-a astezat pe scaun, ci s-a rezemat de dulap privindu-ma fix. -Doriti o cafea ? am intrebat cu voce inceata, stiam ce raspuns avea sa imi dea, si mi-l dadu, clatinand din cap, nu, nu vroia. Dar ce vroia, ma intrebam, ce putea sa vrea la o ora atat de tarzie, imbracata numai in halat, pironindu-ma cu privirea, la mine in bucatarie ? -S-a intamplat ceva ? am intrebat folosind un ton ingrijorat. -Nu dragule, imi raspunse cald, nu s-a intamplat nimic. Mai nimic, adauga continuand sa ma priveasca. Ma simteam putin stanjenit de privirea aceea directa, fara ocolisuri, iar ea isi dadu seama de asta, se pare, pentru ca surase usor si se aseza pe un scaun, picior peste picior, dezvelindu-si astfel coapsa dreapta care imi atrase privirile ca un magnet. -Cred ca pana la urma am sa beau cafeaua aceea, spuse. Daca mai este valabila oferta, bineinteles. Am tresarit si m-am repezit sa pun apa la fiert, nu aveam filtru, asa ca trebuia sa se multumeasca cu aragazul. In timp ce umpleam ibricul si scotoceam dupa pachetul de cafea mintea imi lucra febril, imi aratase coapsa intentionat, era clar, nu fusese un gest neglijent ci mai degraba unul calculat, miscarea fusese domoala, piciorul drept plecase parca cu incetinitorul peste cel stang, iata o arma a femnitatii, slow motion-ul, inainte de a fi devenit o tehnica cinamatografica de succes, servise ca mijloc de seductie femeilor din lumea intreaga, iar femeia din fata mea nu facea exceptie, folosind-o impotriva-mi, tradandu-si, cu buna stiinta as sustine eu, intentiile. Apoi m-am scuturat de acest gand, nu, nu cred, mi-am zis, ar fi prea mult, de ce ar vrea sa ma seduca ? Eram un copil pentru ea, cu putina ingaduinta (si o viata sexuala precoce) imi putea fi mama, nu, altul trebuia sa fie motivul venirii ei aici, in seara aceasta. -O tigara doriti ? am intrebat incercand sa imi ascund tremurul vocii. -Da, de ce nu, oricand o tigara este binevenita, mai aleas la o cafea, spuse. M-am fasticat un minut cautand pachetul de tigari apoi mi-am dat seama ca este in dormitor, la capul patului, imi place sa le am la indemana, adeseori mi se face pofta de o tigara in mod neasteptat. -Sunt dincolo… un moment, am zis si am zbughit-o in dormitor unde am rasuflat adanc de doua ori, incercand sa imi vin in fire. -Te-a surprins venirea mea aici, asa ? m-a intrebat dupa ce trase un fum eliberandu-l apoi in inceperea mica. -Putin… am baguit scotand doua cesti, hotarasem sa beau si eu cafea. Cand v-am vazut acolo, in usa, am crezut ca s-a intamplat ceva. -Poti sa ma tutuiesti imi spuse uitandu-se drept in ochii mei. -Nu… nu stiu daca... am ingaimat rezemandu-ma de un perete, lovit de privirea ei deschisa. Intai coapsa, apoi bariera aceasta ridicata, puteam sa o tutuiesc, daca vroiam, puteam intra in cercul ei de intimitate - isi daduse acordul, puteam lasa toate formalitatile in spate pentru a aluneca spre ea, cartile erau la mine, mi le pasase, nu trebuia decat sa fac jocurile. M-am impins si mai mult in perete, putin dezorientat, era o decizie destul de grava, sa intru sau nu in joc, sa accept sau nu provocarea unei femei mult mai in varsta decat mine, ridata pe la colturile ochilor, cu pielea obrajilor lasata, cu liniiile gatului profund accentuate, cu parul vopsit pentru a masca albeata firelor, cu buza de sus usor incretita, sa accept sau nu provocarea celei ce, intr-o alta viata, mi-ar fi putut fi mama, ar fi ca un posibil incest, ar fi impotriva firii, ar fi o sfidare a legilor nescrise. Am incercat sa spun ceva, sa fac un gest, un semn, sa ii dau de inteles ca nu, nu se poate, asa ceva nu o sa se intample, nu am sa o tutuiesc si cu asta basta, distanta va fi pastrata asa cum se cuvine, insa am vazut-o ridicandu-se, lasandu-si tigara fumata pe jumatate in scrumiera, inca arzand, si apropiindu-se de mine, iar asta ma bloca complet. -Ce s-a intamplat, ti-ai inghitit limba, dragule ? imi spuse la ureche, atingandu-ma usor cu buzele. Apoi se lipi de mine si amandoi de zid, iar ea imi lua mana si mi-o ghida in interiorul halatului, pe coapsa stanga, plimbandu-mi-o de sus in jos, in timp ce apasarea sanailor deveni mai puternica, facandu-ma sa gafai coplesit. -Hai, nu te speria, nu o sa iti fac nimic rau, incerca sa ma linisteasca, apoi ma saruta patimas, umplandu-mi gura cu un gust dulce amarui. Am inceput sa simt furnicaturi la nivelul stomacului realizand ca nu purta nimic pe sub halat, caci mana imi aluneca pe partea interioara a piciorului, acolo unde pielea femeilor este mai fina si mult mai calda, acolo unde simtul tactil se contopeste cu miscarea nebuneasca a hormonilor, alimentand dorinta, dand frau liber instinctului, ce daca era mai in varsta decat mine, pana la urma era femeie iar eu barbat, nu este nimic neobisnuit in asta. Isi ridica piciorul deschizandu-mi drumul, puteam explora nestingherit si asta am si facut, mi-am impletit degetele cu sexul ei cald si umed, in timp ce gurile noastre devenisera una, o pestera in care doi viermisori isi faceau de cap, lovindu-se unul de altul, incalecandu-se, innodandu-se. Apoi s-a indepartat si m-a luat de mana, conducandu-ma in dormitor, ea pe mine, ca si cand eu nu as fi stiut drumul, si cam asa era, in momentele acelea imi pierdusem complet capul, eram atat de ametit incat nu mai stiam pe ce lume ma aflu, mai ales cand, odata ajunsi, imi dadu jos pantalonii cu miscari sigure si imi maingaie sexul intarit, intai prin materialul chilotului, apoi eliberat, o masa de carne care parca o fascina, pe care incepu sa o sarute tandru, sa o umezeasca cu limba, sa o muste usor, parca cu frica sa nu o sfarame, trezind in mine senzatii profunde, abisale, provocandu-mi, totodata, gemete adanci cu care parea ca se hraneste, cu care isi alimenta, la randul ei, abisul in care inca nu intrase decat pe jumatate, dar in care avea sa coboare total nu cu mult mai incolo, cu care isi intretinea, la randul ei, arderea, flacara ce o invaluia din ce in ce mai puternic, din ce in ce mai hotarat. Nici nu stiu cand am patruns-o, mai degraba ea o facu pentru mine, luase in totalitate controlul, insa nu imi pasa, abisul meu era atat de adanc, caderea mea era atat de vijelioasa, vartejul meu era atat de halucinant, incat ar fi putut face din mine orice, m-ar fi putut sufoca, strangula, mutila, devora, fara ca eu sa fiu capabil a o opri. Isi aruncase halatul, iar mie imi scosese tricoul in care ramasesem, eram amandoi complet goi, ea deasupra mea, posedandu-ma salbatec, eu strangandu-i cu putere sanii usor lasati cu sfarcurile intarite, avea inca sani frumosi, in ciuda varstei, am avut puterea sa constat asta, inainte sa se produca explozia, inainte ca suvoiul care a tasnit din mine sa ii umple vaginul. Nu stiu daca si ea terminase odata cu mine, insa cand am privit-o i-am surprins lacrimi in ochi, plangea. -Ce s-a intamplat ? am intrebat, de data asta ingrijorat. -Nimic, dragule, nimic, a zis zambind si mi-a mangaiat obrazul. E de bine, a adaugat. Apoi m-a sarutat scurt si s-a intans langa mine. Ia-ma in brate si strange-ma tare. Cat poti tu de tare… Am strans-o atat cat ma mai tineau puterile, caci parca imi luase toata energia, ma simteam epuizat. Nu stiu cand am adormit, sau am cazut in nestire, dar cand m-am trezit nu mai era acolo. Plecase. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Teea, Iti multumesc mult pentru vizita si comentariu. Pe undeva, exact de asa ceva aveam nevoie, de o critica pe care eu o consider constructiva. Am sa revin asupra textulu, fara indoiala, si am sa incerc sa tin cont de tot ce ai scris mai jos. Iti multumesc, George   Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2004-09-06 09:48:38               George, eu n-am citit restul romanului acesta al tau insa acest capitol pe care l-am citit m-a dezamagit rau. Incepi tu cu niste chestii care ar avea mult sens si seva si sfarsesti intr-un act sexual explicit si nici macar special. In plus, asa, ca si text in sine introducerea e prea lunga pana se ajunge la o actiune. Personajele primesc descrieri tipice, foarte demonetizate si neoriginale. Incerci oarecum o atmosfera din "The Graduate" (cu Dustin Hoffman)si nu este nici pe departe percutanta ca aceea, nu are lumini si umbre, arome, drame interioare, nimic. Femeiea asta in varsta nu vine incarcata cu nimic in textul de fata, cu nici un trecut, cu nici o drama interioara decat niste lacrimi la final si acelea aparent hormonale in context. E chiar doar o femeie trecuta, in halat, venita pentru putin sex si o cafea. Si in plus, asa, ca filozofie ma enerveaza asocierea asta intre varsta unei femei si faptul ca AR PUTEA sa-ti fie mama...Daca nu iti ESTE atunci acest "ar putea" este complet fara sens, dupa parerea mea. Este la fel ca si cum ai spune ca "frate-meu e brunet, ar putea fi mexican", ori "fragii sunt mici, ar putea fi nasturi". Ideea de incest nu cuprinde in ea varsta ci gradul de rudenie. Atat. Mi-au placut primele doua paragrafe, dar nu cred ca sunt bine departite ca paragrafe, sunt cam aceeasi idee...Mi-au placut ca tema, insa au stangacii de redare, rupere de fluenta, schimbari bruste de macaz. In fine, am sa incerc sa mai citesc un capitol sa ma edific mai bine. Cu respect Teea   Postat de catre teea mirescu la data de 2004-09-05 19:13:01	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE