PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Raluca-Mariana Negulescu Mã usturã ochii… Mã ard… De o sãptãmânã stau pe scaun… Nu dorm… ochii îmi ard… Nici nu mã mai întreb… De ce picioarele îmi sunt gheaþã iar buzele înfierbântate…sãlbatice… Stau pe scaun ºi nu mã pot miºca… Sute de furnici îmi înþeapã picioarele ºi plâng… Dar ochii îmi ard ºi în arºiþa asta… am secat de mult… M-am sãturat de atâtea puncte de suspensie dar…sunt dependentã de ele. Þin ceaºca de cafea în mâna stângã sperând s-o sparg; dar tot ce pot face e sã mã arunc în ea de mii de ori, s-o privesc pânã în strãfundurile sale… ºi sã nu înþeleg nimic ! Doar stropi negri, nedefiniþi, grunjoºi, bolnavi , lipiþi de pereþii de porþelan… S-au plictisit ºi ei de tapetul ãsta pe care îl compun ºi vor sã cadã. Mã ard ochii ºi nu pot plânge. Mi-e milã ºi de lacrima care ar putea cãdea în cercul ãsta vicios, crud. Dacã m-aº trezi, poate aº ºti ce sã fac pentru a ieºi din delir… Hei !!! Ce-ar fi dacã mi-aº citi … în palmã ? Poate n-aº mai hãrþui viitorul… poate m-ar îmblânzi el pe mine… Dar de data asta… cafeaua s-a rãcit ºi fulgere au început sã-mi loveascã pleoapele crispate. ÃŽncerc sã aprind focul dar sufletul meu s-a stins, s-a închistat ºi plânge… Pentru cã nici el nu ºtie sã mai creadã. A uitat atunci când prima picãturã de cafea i-a curãþat malurile puerile. Acum sapã adânc ºi tace. Tãcerea asta nu e bunã. Ascunde abisul. Iar eu… Nu vreau sã mai cad! ÃŽncerc din rãsputeri sã mã întorc la începuturi dar zeii îmi neagã existenþa. ÃŽmi cer sã fug de umbre dar eu sunt zâna lor pierdutã… Abia acum înþeleg… Nu! Nu tu eºti cel nebun când mergi pe stradã ºi vorbeºti cu mine iar ceilalþi râd… Ei sunt orbi pentru cã nu mã vãd… pentru cã mã arãt doar cui vreau eu! Noaptea asta, te rog, nu mai invoca umbre…pentru cã te vor ucide! 1. Un plan nebun pentru autodescoperire! Am fugit într-o noapte în spatele casei. ÃŽntunericul mã îneca, dar ºtie cã îl iubesc. E...poate, singura mea iubire adevãratã. Aºadar… era august. Un sfârºit bolnãvicios de august, când natura îºi aratã decrepitudinea… E prea noapte ºi prea frig. Sîngele îmi este înþepat de mii de ace de ger iar plãmânii se sufocã… ÃŽncet…prea încet… Totuºi, eu sunt în spatele casei. Niciodatã nu-mi dã voie sã vin aici. ÃŽmi spune cã … ºtiu ce voi pãþi… Nu pronunþã niciodatã cuvântul ãsta… ÃŽmi spune cã nu voi mai putea zbura dacã merg noaptea în spatele casei… ªi eu o cred mereu… Câtã naivitate! Dar în noaptea asta când astrele se iau la întrecere iar noaptea e mai neagrã decât a fost vreodatã, eu… merg în spatele casei. ªuvoaie electrice se reflectã în noroiul proaspãt ºi rânjesc feroce de dupã nori. Acum, tocmai am atins punctul. ªtiu cã este aici. Mã aplec ºi alunec! Mã murdãresc toatã ºi simt cã mã micºorez… Mâinile mele se afundã în noroiul crud ºi ating punctul… Acum e luminã. Sunt în camerã ºi lumânarea arde credincioasã pe mãsuþa joasã, roasã de timp. Doarme. Nu ºtie cã am fost în spatele casei… M-ar certa.. Adorm…ºi mi-e frig. A doua zi n-am mai putut zbura. ªi-a dat seama ºi … m-a îngropat… - restart- An restartat sistemul acesta care îmi dã de furcã. Sunt un robot condamnat de soartã ºi ºocurile din exterior mã deruteazã. Un savant plictisit s-a apucat într-o zi sã mã dezgroape ºi sã mã punã în funcþiune. Dar… era atât de cald ºi liniºte în pãmânt. ÃŽncepeam sã mã coc…iar el m-a înviat… Mi-a ºters memoria ºi tot ce-mi amintesc e pãmântul privit din ceruri clar-obscure. Uneori flash-backuri mã lovesc dar nu înþeleg nimic… Iar mirosul de cafea mã înnebuneºte. Este ca o parolã ce declanºeazã o reacþie atomicã în trupul meu, în sufletul meu… Acum douã zile am început sã-mi recapãt memoria. Nu ºtiu cine sunt… dar trãiesc. ªi asta conteazã cel mai mult! E toamnã… Un început timid de toamnã. Vãd o boltã verde, înaltã, fãrã margini, cu struguri, încã verzi pe alocuri. Eu scriu. Cineva lângã mine, îmi mângâie pãrul. E atât de bine… O senzaþie nedefinitã… ca de altfel aceastã întreagã amintire. Nu reuºesc sã vãd chipul dar senzaþia asta îmi cutremurã trupul. E cãlduþ… Dar totul se nãruie brusc. Bolta se apropie ºi eu nu pot s-o opresc. ÃŽntuneric… ºi amintirea se spulberã în acelaºi timp cu apariþia Luceafãrului de dimineaþã… Azi n-am mai fost în mãnãstire. Stareþa bate la uºã în continuu, dar nu pot vorbi, nu mã pot miºca. Levitez deasupra patului ºi …amintirea mã ucide… Parcã ar absorbi întreaga mea energie, întreaga mea cãldurã… nu-mi pot reveni! Visul cu viþa de vie n-a mai revenit de câteva zile… De când am încercat sã fug de aici ºi sã trec dealul acela pe care mãicuþele nici mãcar nu-l pomenesc. Nu ºtiu cum am ajuns aici, dar simt cã sunt prizonierã ºi dintr-un motiv inexplicabil nu vor sã-mi dea drumul. Oricum nu le înþeleg limba… E… ciudat… Iar acum plutesc deasupra patului. Nu ºtiu cine sunt dar nu-mi pasã. Mã bucur cã trãiesc! Nu ºtiu cât timp voi pluti aºa, dar fiind aproape de tavan, îl scrijelesc… Unghiile mi se înroºesc iar tavanul cade… Trecutul intrã în mine iar eu îl primesc… ÃŽl venerez…îl aºteptam… dar abia acum am gãsit cheia de la uºa sufletului. 2. Cum e sã venerezi trecutul… ÃŽmi amintesc primul pas în lume… Primul zâmbet… primul sãrut…ºi ultima moarte… N-am zburat de la început. Abia la a cincea viaþã mi-au crescut aripi. ªtiam cã pot orice, dar cã ºi orice are preþ. Soarta, o bãtrânã magicianã ( dar care ar fi înnebunit sã-i spui vrãjitoare – nu! Niciodatã sã nu-i spui cã e vrãjitoare! Cãci te va lovi crunt…ºi doare.), mã îngrijea. Stãteam într-o cãsuþã micã, strãjuitã de o boltã înaltã, fãrã capãt… Când soarele apunea , mã mângâia pe pãr ºi îmi spunea cã voi zbura. Dar, într-o searã în locul soarelui a apus un curcubeu… Atunci am zburat pentru prima oarã. Nu vedeam cerul dar credeam cã dacã voi trece de viþa de vie, voi fi liberã. Aºteptam toamna sã cadã frunzele ºi sã mã înalþ… Dar nu era nimic în spatele sãu… Nimic din ceea ce ar fi putut sã mã bucure… Se apropia toamna… Era un august târziu, rãcoros, în care natura începea sã-ºi arate decrepitudinea… ªtiam cã bãtrâna nu mã lãsa sã merg în spatele casei… Nu mi-a interzis niciodatã, dar îmi spunea cã ºtiu ºi eu ce se va întâmpla dacã merg pe întuneric în spatele casei. Nu pronunþa niciodatã cuvântul, dar eu ºtiam cã nu voi mai putea zbura… ÃŽn noaptea aia, însã… întunericul mã chema nervos spre el, iar eu, condusã de un fatal instinct îi urmam firul întunecat… El ºtia cã îl iubesc… Era …poate singura mea iubire adevãratã… M-am afundat în noroiul proaspãt, deºi frigul mã tãia… mã lovea… mã brutaliza! Am gãsit punctul… M-am agãþat cu unghiile de el ºi am gãsit cuþitul. Puteam sã ucid Soarta… Sã zbor dupã boltã fãrã ea. M-am întors în camerã. Lumânarea încã mai arde pe masa joasã, roasã de timp. Ea doarme. Nu ºtie cã am fost în spatele casei pe întuneric. A doua zi… n-am mai putut zbura. ªi-a dat seama ºi… m-a îngropat. Dar…cuþitul l-am luat cu mine! Toate cele 5 vieþi ale mele mã copleºeau cum stãteam deasupra patului tare … Þipetele mãicuþelor deveneau din ce în ce mai îndepãrtate… Am ieºit pe fereastrã ºi totul devine din ce în ce mai îndepãrtat… Mi-am amintit de El…din prima viaþã ºi … cad! E atât de murdar pãmântul ºi nu îndrãznesc sã privesc în urmã. Eu… niciodatã nu privesc în urmã! Dar… acum, vocile lor mã îngrozesc… Dar, mai bine nu privesc… Mirosul de fum trãdeazã focul. Doar … o datã! Totul e foc… Cineva a gãsit cuþitul ºi a omorât-o înaintea mea… Acum…sunt liberã! 3. Cum sã mergi mai departe… Dar… acum care mai este scopul meu? Poate sã nu mai privesc în urmã niciodatã ºi sã merg demnã mai departe… Sau… sã îl caut…Nu! Ar însemna sã încep sã idolatrizez trecutul ºi mi-aº rãtãci esenþa sufletului. Dar…tu eºti esenþa sufletului meu!!! Prima mea viaþã e la mii de ani luminã ºi tânjesc la alte aripi. Mi-amintesc atunci când îmi ghicea în cafea. ÃŽmi spunea cã doar eu pot înþelege chintesenþa sufletului sãu ºi cã eu îl voi elibera ºi pe el. ÃŽntorcea ceaºca ºi râdea. „Tu vei ucide Soarta! O vei înjunghia pe la spate ºi îi vei bea sîngele dulce asemenea mierii.” Nu l-am crezut ºi am fugit. Am cãzut în cel mai adânc abis… ºi-i bântui gândurile! Nu mai fugi dupã viitor! Lasã-l pe el sã te îmblânzeascã…nu-l mai hãrþui…Mergi mai departe…sau zboarã!!! Asta poate în a cincea viaþã! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ...si eu sunt dependenta de punctele de suspensie. Poate e vorba de speranta pierduta printre grunjurii de pe tavan ... dar fii sigura ca pana acestia vor ajunge la sol... speranta te va invalui din nou ... Motivul batranii eu il interpretez ca partea prea rationala a constiintei tale, pe care de altfel toti o avem. Batrana, oricat de mult si-ar fi dorit sa te ingroape, ... personalitatea ta "rotunda" ar fi stopat-o la timp. Imi vine in cap o fraza : cum ca destinul tau e scris in fiecare lucru pe care deja l-am facut. Pentru a "ghici" ceea ce urmeaza eu cred ca e de mare ajutor sa refaci puzzle-ul trecutului incat sa fie cat mai fidel dorintelor noastre ... iar de fiecare data vei descori ca-ti lipseste o piesa ... Viitorul ... surpriza care iti arata ca tot timpul mai ai ceva de descoperit chiar si pornind de la trecut ... " de la EL, care uneori se infiltreaza ca piesa centrala" (asa cum eminescu a evoluat de la embrion la geniu - step by step - si tu si eu vom intelege poate intr-o zi ca " e novoie poate sa bem din cafeaua cea mai amara pentru ca apoi sa citim viitorul din cel mai nevinovat si mai dulce strop de ploaie. ... hai ca nu mai termin. Sincer mi-a placut mult textul tau.   Postat de catre Dana Dorneanu la data de 2004-08-31 10:25:58	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE