| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | ... |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Silvia Van                 |  |   
            |  | Mamei nu i-am spus niciodatã eºti aºa de frumoasã, te iubesc bãtrânico, ea stã întoarsã mereu, spatele ei murmurã încet,
 clincãne farfurii în chiuvetã, nu i-am spus, ai palmele dulci,
 clipeºte colþul ochiului tãu ca o stea rãtãcitã într-o coadã de mierlã,
 mamã, ai prea multã mãtase caldã în gene, ºtii, mi-e foame,
 îºi cautã iar fruntea culcuºul sub umãrul tãu, ce bine miroase
 a plãcintã cu mere, mã doare inima, mamã, ai plâns?
 
 Tatã, nu þi-am spus niciodatã, eºti tare, bãtrâne, genunchii tãi,
 cai de curse, i-am urcat treaptã cu treaptã, m-a legãnat vântul aspru
 între braþele tale ca pe-o floare firavã de piersic, te iubesc
 nu þi-am spus niciodatã, m-am oprit, m-am sfiit, ºtrengari ochii tãi cu
 sori pitici înecaþi în ape albastre, întredeschise rãmân uºi de-a pururi
 între tâmplele noastre, povesteºte-mi, e greu sã fii tata, copiii, copiii,
 ce povarã e dorul, mai mângâie-mi pãrul, tatã, ai plâns?
 
 
 
 
 |
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | ah iat-o aici! O poezie extraordinara! |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              teea mirescu               la data de  
              2004-12-03 18:49:30 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Silvia, stiai tu c-o sa-mi placa.  Ce smechera, dom'le.  Inca odata, extraordinar poem.  Felicitari. st
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Sorin Teodoriu               la data de  
              2004-08-30 09:50:41 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Un poem care se citeste pentru mai tarziu. Pentru ca, din pacate, constientizam astfel de poeme doar mai tarziu. Uneori, prea tarziu. De ce oare nu vom fi deschizand ferestrele intotdeauna la timp ?
 Am ascultat anul acesta si m-a emotionat o propozitie care suna cam asa: " mi-e dor de mainile cu perfuzii ale mamei". Pare a fi un adevarat poem.
 
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Elena Stefan               la data de  
              2004-08-30 09:01:21 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |