PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Elena ştie, pentru Alina nu mă tem să sensibilizez. Este vorba de întîmplări care te ating profund şi intens, dar efemer. S-au dus. Ca şi cum n-ar fi fost. Rămîi cu regretul, nostalgia sau, cine ştie, cu stigmatul. Ironia este doar asocierea cu limbajul criminalistic. Crima se petrece asupra ta - cu asupra de măsură, asupra unui suflet muşcat de moarte. Elena, cînd am scris, ţineam la o retorică exclamativă, era aproape o invocare mascată. N-aş renunţa la inversiuni. Sînt aproape singurul artificiu stilistic. O să mă mai gîndesc. Morala, ironică, subînţeleasă, este că trebuie să te pui în sluba minuneii şi să suplineşti această fatalitate a efemerităţii lor. Să le învii în spaţiul interior. Dacă poţi.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-03-20 18:01:07               Sfarsitul nu imi pare reusit poate datorita abruptului si cuvintelor banale. Mai apare si un sens contrar intre temenii duri: ucigas, hoteste, crime si sperioasa amenintare. Parca intra intr-o contradictie umana.   Postat de catre Alina Ionescu la data de 2006-03-20 14:21:10               Exerciţiu de lectură Pare un poem samizdat. Un triumf al conspiraţiilor. "Delicata crimă, înfăptuită ori pe cale a fi înfăptuită, este prezentată la superlativ absolut, adică, textual, "curat şi fără urme". În plan conceptual toate crimele lumii s-au dorit a fi perfecte. În plan pragmatic s-a dovedit că nu există crimă perfectă. Brutală sau delicată. Urme, uneori infinitezimale rămân. Şi sunt suficiente pentru a se devoala totul. Trebuie doar mintea lucidă. Însă, cel mai dur procuror-acuzator al oricărei crime este, cum probabil ştii foarte bine, povara propriei conştiinţe a făptuitorilor! Astfel încât, citesc în poemul tău, în subtext, o ironie superioară. Pentru că, temporar, poate exista senzaţia perfecţiunii pentru aceia care ignoră un comandament etic, de natură fenomenologică, magistral sintetizat în celebrul "cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine". Însă repet TEMPORAR. Adevărul aşteaptă, numai minciuna se grăbeşte! Stilistic vorbind, ca părere personală, aş renunţa la inversiunile de tip calofil, uşor vetuste. În accepţiunea mea, şi după gustul meu, evident subiectiv, textul ar putea suna ca mai jos. Sigur autorul este suveran. „Curat şi fără urme să nu mai cauţi strălucirea ucigaşă o singură dată zâmbi hoţeşte în roua vibrată pe frunză pândeai ameninţarea sperioasă o lume a abnegaţiei şi a cimei delicate curat şi fără urme se face totul" Un poem esenţializat, un poem cu cheie.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2006-03-20 10:51:57	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE