|
|
|
|
|
|
|
|
|
Seara... |
|
|
Text
postat de
sters sters |
|
|
Seara se lasă ușor peste zăduful aprins al zilei, răcorind oleacă aerul prea tare pentru plămânii osteniți ai boșorogilor trecuți binișor de șaptezeci de cartoane calendaristice, ca să mă exprim așa, iar țânțarii prind curaj, începându-și ticăloasele lor bâzâieli și nu numai. Un flacon de Autan cam răsuflat de atâtea pufuri nu prea mai face față insistențelor lor obraznice, dar se poate trăi, cu condiția să n-ai sângele prea dulce. Când se înnoptează destul se face chiar rece, dar piere cheful de a mai ieși în curte, te ia cu moleșeală pe la încheieturi, ai vrea un pat răcoros, o dulce picoteală, o lectură interesantă, dar de unde? Cam tot ce am în bibliotecă am răsfoit de mult, am devenit foarte pretentios si cu romanele, de orice fel ar fi. Nu-mi mai plac nici filmele de pe la tembeliziunile postdecembriste, cu ale lor aberații violent-sângeroase, sau aiurelile de emisiuni despre așa-zise dive, niște amante de politicieni agramate ca și ei, exhibându-și fără rușine marfa lor care -mie unul- nu-mi mai trebuie. Nu le mai suport. Poveștile cu mai mult de cinci personaje imi sunt odioase, poate fiindcă trebuie să țin minte cine ce este, cine pe cine, care pe care etc. Nu. Mă mulțumesc cu palidele amintiri din vremea când chiar eram viu, trăiam, aveam și de ce și parcă și cu ce, chiar dacă era în plin comunism. Iar să mai scriu, zău dacă mă mai trage ața! Pentru cine? Amicii sunt politicoși, cât pot ei, îmi transmit scurte aprecieri binevoitoare, dar știu că sinceritatea este cea mai gravă formă a indecenței, așadar, o laudă de complezență e mult mai rea decât o înjurătură de mamă spusă din inimă. Nu, nu mai scriu, m-am dovedit a fi un ciudat, un ins care scrie vetust, ca la o mie opt sute și ceva, după cum mi-a zis unul. E drept, pe vremuri frecventam un fel de cenaclu on line, Europeea, un site care pretindea ca ar fi literar dar găzduia cei mai înverșunați userei, gloabe neomarxiste, sorosiști de cel mai autentic antiromânism, așa că am rupt-o cu ei, mi-am șters toate textele pu(b) licate acolo, în semn de scârbă față de duplicitatea celui care înjghebase manțocăria aceea penibilă. Nu, amicilor, nu veți mai putea citi nimic semnat de mine, așa că, pagubă-n ciuperci… |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23986 |
|
|
Comentarii:
119981 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|