PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Grig sau răbdarea țipând - Aniușa Text postat de Victoria Bujoreanu Aniușa La a douăsprezecea zi de absență, când a văzut că nu dă nici măcar un telefon, madam Stăncescu s-a dus să-l caute. De fapt s-a dus țintit la spitalul unde făcea practica, aflase că fiul ei doarme acolo; avea sursele ei de informație, doar lucra și ea în domeniu! După ce i-a ascultat scuzele, Grig a început să-i reproșeze: - Am dat la medicină, așa cum ai vrut dumneata, cu toate că pe mine nu mă încânta! Vrei să-mi controlezi fiecare minut al vieții ?! Am douăzeci și doi de ani, cât ai de gând să mă mai supraveghezi? Pentru a-l îmbuna maică-sa se gândise deja la Aniușa, dar nu îndrăznea să-i spună. Așa că după ce Grig termină stagiile din iarnă, doamna Angi care participa de fiecare dată la consiliile de familie, când se discutau problemele mai delicate, a fost invitată să prezinte situația. Atunci a aflat Grig că Aniușa are peste 30 de ani, e văduvă, cu trei copii și lucrează ca infirmieră. I s-a spus că aceasta fusese pusă în temă, ba chiar îi fuseseră făcute și analizele medicale în vederea unei relații cu el. I s-a explicat că înainte de război erau casele cu felinar roșu dar acum doar asta-i posibilitatea. Acestea fiind datele problemei nu exista riscul să se implice sentimental, credea maică-sa. Pentru confortul lui, se putea gândi la o fată pe care o place. Probabil că maică-sa ar fi adăugat și faptul că el nu se descurcă deloc să impresioneze fetele de vârsta lui dar știa că-i sare repede țandăra, atunci când îi este afectat orgoliul, și ar fi compromis toată înțelegerea, mai ales că abia îl convinsese să se întoarcă acasă. Dacă se supăra îi trecea destul de greu, cu toate că în astfel de situații devenea, uneori, excesiv de manierat, dar într-un stil rece, chiar caustic, tocmai pentru a arăta cât a fost el de ofensat. Ce nu știa Grig era că maică-sa îi dăduse din perioada liceului, alimente pentru reducerea libidoului, în dorința de a-l determina să se concentreze doar pe învățătură, dar într-un final vârsta își ceru drepturile. Case de toleranță mai existau, chiar dacă funcționau clandestin, însă madam Stăncescu se temea ca fiului ei, novice în ale amorului, să nu-i cadă cu tronc vre-o fătucă cu experiență și să-i sucească mințile; nu ar fi vrut ca noră o fostă locatară a unui stabiliment. Calendaristic era începutul ultimei luni de iarnă dar vremea părea de-a dreptul de primăvară. Zăpada se topea văzând cu ochii iar emoțiile lui Grig creșteau tot gândindu-se la întâlnirea amoroasă promisă. Într-o seară, când aproape își luase grija, s-a trezit invitat la doamna Angi acasă. Aceasta, fără prea multe comentarii, l-a introdus în camera în care îl aștepta Aniușa cu lumina stinsă. Grig avea destule emoții, cu toate că nu era chiar prima femeie din viața lui. Avusese o bucătăreasă în perioada de voluntariat la Poiana Stalin. Respectiva, aproape sărise pe el și… obținuse ce își dorise. (…) Pentru Grig satisfacția de moment, începu încet-încet să dispară, făcând loc gândurilor. Își trăsese pantalonii dar nu îndrăznea să iasă din cameră. Nici măcar nu încercase să-i vadă chipul atunci când plecase, se temuse să nu fie urâtă și să-i provoace repulsie, să nu mai dorească să vină altă dată. Cum nu o plătea el, și nici nu-l prea trăgeau fetele de mânecă, iar pe cele care-i zâmbeau nu se pricepea el să le vrăjească, nu avea dreptul să fie mofturos. Singura relaxare care-i reușea fără nici un efort era clubul de lupte, acolo nu-l întrecea nimeni. Un ușor ciocănit în ușă îl trezi din gânduri. Când ieși din cameră, doamna Angi, îl bătu râzând pe spate: - Ești bărbat de-acum! Grig zâmbi binevoitor amintindu-și de prima lui aventură când făcuse voluntariat... Aniușa, frumoasă dar mereu tristă, nu acceptase întâlnirile cu băiatul misterios decât după ce oferta doamnei Angi ajunsese să egaleze salariul ei de infirmieră. Nu ar fi acceptat nici atunci, dar cu o noapte înainte stătuse cu diverse vase în casă pentru a colecta apa ce se scurgea prin tavan de pe acoperișul ciuruit. Fusese un început de februarie excesiv de călduros și zăpada de pe acoperiș se topise imediat, afară nu ploua, dar în casa lor da. Abia găsise un colț într-o cameră unde să mute patul, ca să poată dormi copiii. Infirmiera era singura care câștiga bani, maică-sa pe unde încerca să se angajeze i se spunea că-i bătrână, așa că trăiau foarte modest cinci persoane cu un singur salariu. Cei trei copii aveau nevoie de haine, de rechizite, de hrană, chiar dacă le aveau pe bază de cartelă tot trebuia să le plătească. Noroc că nu o prinsese reforma monetară din ianuarie 1952 cu lichidități, era pățită de la stabilizarea din 1947. Cum strângea câțiva bani, cumpăra imediat materiale pentru acoperișul casei. Spera că până în toamna anului viitor să reușească să-l schimbe. Nevoia de bani o împinsese să fie de acord cu înțelegerea pe care i-o propusese doamna doctor Angi! Viața femeii fusese mai mult cu tristeți decât cu bucurii. Orfană de la unsprezece ani – tatăl murise în timpul grevelor de la atelierele Grivița, în anul 1933 – reușise să facă patru ani de liceu, cu ajutorul unei burse ce îi fusese oferită de sindicatul ceferiștilor. La 17 ani se măritase din nevoi pecuniare, la insistențele mamei. Când începuse războiul, în 1941, înainte de a fi mobilizat, soțul o angajase ca secretară la legația germană, pentru a o lăsa cu un venit sigur, nu doar cu fetița de un an. Avusese ceva bani strânși în urma unei relației cu un ofițerul neamț, cu care făcuse primul băiat, în timpul războiului, dar pe atunci nu-i ploua în casă. Imediat după război a venit inflația, și pe urmă stabilizarea și s-a ajuns la vorba proverbului ,,de haram au fost de haram s-au dus”. După a doua întâlnire, în timp ce femeia își punea halatul, Grig se strădui să-i distingă chipul cu ajutorul palidei lumini ce pătrundea prin fereastră. Chiar dacă avu in vedere zicala „la lumânare pare baba floare”, nu i se păru urâtă! La a treia întâlnire când Grig era deja stăpân pe sine, fără emoțiile „debutului”, îi dădu femeii un bilețel în care o întreba unde locuiește și dacă ar fi de acord să se întâlnească în altă locație? S-ar fi simțit mai bine să nu o știe pe doamna Angi în apropiere! Aniușa, care inițial acceptase aceste întâlniri doar pentru bani și pentru protecția doctoriței Blank, îl plăcu ca bărbat, cu toate că nu ar fi crezut. Își revenise cu greu, după experiența traumatizantă cu soldații ruși, din august 1944, în urma căreia apăruse băiatul cel mic. Băiat care pentru ea aproape nu exista, norocul lui fusese bunica maternă – supraviețuise doar datorită ei. Copilul avea șapte ani dar Aniușa nici acum nu putea să-l privească fără un sentiment de oroare la amintirea violului suferit! Zăcuse atunci câteva luni. Când și-a dat seama că este însărcinată era prea târziu, ea crezuse că nu-i venise menstruația din cauza traumei. Și acum e convinsă că cei trei ruși au fost îndrumați special spre casa ei de vecinii care nu văzuseră niciodată cu ochi buni relația pe care o avusese cu ofițerul neamț în timpul războiului; pentru cei trei ani de fericire alături de Hans, a plătit cu ani de chin și suferință după aceea. La terminarea conflagrației mondiale, ca să supraviețuiască, au vândut mai tot ce se putea vinde: bijuterii, mobilă, porțelanuri, tacâmuri, haine. Sperase un timp că vor veni americanii să-i scoată pe ruși din țară și să-i elibereze de comunism. Când a văzut că nu mai au ce vinde s-a angajat infirmieră, cu toate că avea studii și ar fi avut dreptul la ceva mai bun dar avea specificat în dosar că a fost colaboraționistă în timpul ocupației germane. Poate ar fi băgat-o și la închisoare, imediat după război, dacă nu ar fi fost însărcinată în urma violului. Doctorița Angela Blank fusese singura care îi luase apărarea când, după angajare, un moș libidinos începuse să o hărțuiască. Să-l reclame era în zadar! Doctorul respectiv era un bun tovarăș, turnase pe mulți, noii conduceri instaurate după 1947. Iar cuvântul ei, care avea doi copii din flori, nu ar fi contat. Risca poate să fie dată afară din serviciu și să i se reactiveze dosarul, în vremurile acelea totul era posibil! Ultima șicanare se petrecuse în tura de noapte când doctorul o chemase în cabinet pe motiv că nu-i igienizat cum trebuie! Aniușa care se ferea cum putea de avansurile și ciupiturile lui, încercă să-i explice că spălase odată pardoseala, dar acesta, care avea cu totul alte interese, țipă : - Infirmieră, am zis să faci curat în cabinet ! Ea, când văzu că acesta pleacă înspre saloanele cu bolnavi, se grăbi să mai igienizeze o dată, înainte de întoarcerea lui. Se dovedi că plecarea doctorului fusese strategică, doar ca să o determine pe ea să intre. O soră medicală, mai îndrăzneață, care cunoștea obiceiurile respectivului, când îl văzu că se întoarce grăbit în cabinetul pe care Aniușa îl curăța a doua oară, bătu insistent la ușă – motivând o urgență. Sora medicală cu toată îndrăzneala ei nu și-ar fi permis să intervină dacă nu ar fi avut indicații precise de la doctorița Blank. Chiar a doua zi, după incidentul petrecut, era programată la doamna Angi pentru menaj, după care urma întâlnirea cu bărbatul necunoscut. O anunțase că nu ar vrea să vină în după-amiaza respectivă pentru că băieții îi sunt răciți. Doamna Angi ar fi învoit-o dar Grig sunase de două ori să se asigure de venirea ei. Luna martie era pe sfârșite. Grig venea la a patra întâlnire cu elanul celor aproape 23 de ani, ce urma să-i împlinească peste trei luni, și cu nerăbdarea de a primi un răspuns la biletul său. Aniușa se simțea de 80 de ani… scârbită de insistențele doctorului libidinos de la spital, îngrijorată de boala copiilor și supărată pe primăvara ploioasă ce-i șubrezea casa. Cum Grig simți din atitudinea femeii că numai de sex nu-i arde, se retrase, își puse pantalonii și o întrebă în șoaptă: - Pot să te ajut cu ceva ? Aniușa nu îi dădu nici un răspuns. Se gândea că o ajută plătind-o generos pentru serviciile ce i le oferă, de fapt banii îi primea de la doamna doctor în casa căreia se aflau! Deci cu ce să o ajute un amărât de student care nu e în stare nici o fată să își găsească singur!? Grig , care venise plin de dorință, era ușor descumpănit. Având în vedere atitudinea femeii se gândi că e mai bine să plece. „Poate era supărată din cauza biletului pe care i-l dăduse la ultima întâlnire!?”. Nu stătu mult pe gânduri și părăsi camera. Era prima dată când ieșea el primul, și mult mai devreme decât dățile celelalte. Doamna Angi, când auzi ușa camerei, îi veni în întâmpinare, crezând că-i Aniușa. Dar când îl văzu pe Grig în sufragerie își dădu seama că ceva nu a fost în regulă și spuse : - Crede-o și tu ! Are copiii bolnavi, m-a rugat să o învoiesc, dar tu insistaseși atât încât… - Sărut mâna, doamna Angi! spuse Grig, în timp ce schiță o ușoară plecăciune. Apoi părăsi casa gândindu-se că sunt lucruri mult mai grave, pe lumea asta, decât o întâlnire, pentru sex, eșuată. Ploaia care la venire îi părea minunată , acum i se păru sublimă. Mai spăla lumea de păcate. Era în postul Paștelui. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23986 Comentarii: 119981 Useri: 1426
ADMINISTRARE