|
|
|
|
|
|
|
|
|
Viata la 40 de grade |
|
|
Text
postat de
ecsintescu virtual |
|
|
Acest text este despre Rai.
Clinicile de oncologie pe care le frecventez ca pe cârciumi au ceva ciudat. Parcă intri în Windows XP. E o liniște superbă, îți cântă Bach și niște pești portocalii, într-un acvariu, dansează pe muzica lui. Iisus răstignit pe toți pereții, în icoane și sculpturi. Asistente amabile și doctorițe desprinse din Kevin Kasey.
Irina are 20 de ani și 9 luni. Este din Timișoara, studentă la Stomatologie. Are o dantură genială, dar i-am văzut o carie superbă. Este roșcată, cu ochii verzi. Eu sunt de la mare, îi spun din orașul X, iar după chimio ne vărsăm aproape în aceleași găleți de unică folosință. Și ea a fost cu bunica ei acum vreo 6 ani la Mănăstire. I-am zis că eu am fost acolo de Înviere. Și râde. Și eu îi văd caria aceea, îi spun că va fi un medic sustenabil și râde. Râde pe înfundate.
După vărsături, ieșim iar pe hol, unde vorbim în șoaptă.
Știe că nu cred în Dumnezeu. Ea crede. Știe că scriu tâmpenii, știe despre grupurile în care heitaresc, știe că am „debutat” pe Europeea cu mulți ani în urmă, știe despre copilul meu, Cezar, despre câinele meu, Alvorada – nume transgender –, despre iubita mea, Ioana, despre pisica Mitza și mai știe despre nebuniile pe care le făceam, șoptite în cercel. Și râde, și râde, și râde.
I-am spus că o să scriu și despre ea, că are o carie. Și râde, și râde, și râde.
Irina a murit acum fix o oră. Și e al dracului de incorect. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23983 |
|
|
Comentarii:
120100 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|