|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fiul piratului |
|
|
Text
postat de
Roza Maria Kerim |
|
|
Prolog
Pe aleea Trandafirilor, lângă tufișuri, bușteni și buruieni, așezată pe pământul moale, cafeniu, cânta o coțofană. Avea penajul negru, lucios, părea pictat cu cerneală iar cântecul ademenitor îi prindea pe copii în mreje.
Unicul personaj bosumflat, care își astupa urechile cu perna, și scrâșnea puternic din dinți nu era altcineva decât fostul marinar și actualul pirat Levi Antonescu.
Înfuriat peste măsură de trilul mângâietor al coțofanei, deschise geamul aburiu al cârciumei în care poposea pentru trei nopți, își puse pușca numită Vrăjitoarea pe pervaz, așteptă preț de o secundă iar apoi un bubuit macabru izbucni din arma pneumatică.
-Mori, lighioană mizerabilă! mârâi acesta, nimerind biata făptură drept în piept.
Fără să aibă absolut nimic pe conștiință, căscă adânc și încercă să se așeze în patul tare, sperând ca visele mirifice cu dudui puțin dolofane și roșcate să îi apară în somn.
Și într-adevăr adormi, însă numai pentru zece minute, deoare ce fu trezit brusc de un puștan cu ochii negri ca mărgelele și părul auriu ca lanul de grâu.
-Trezește-te, ucigaș de păsări! țipa copilul impozant, ca un om mare.
Levi își deschise repede ochii și se repezi să își ia sabia de oțel de sub pernă.
-Cine cutează? întrebă somnoros, pironindu-l cu privirea pe băiat.
-Marcel, a răspuns plodul după o pauză scurtă în care nu au făcut altceva decât să se uite chiorâș în ochi, ca și cum ar fi avut loc un concurs de holbat.
-Ești doar un copil, spuse tensionat piratul. Nu știu cum ai intrat aici, dar pleacă, până nu mă răzgândesc și-ți trimit oasele putrezite mamei tale drept cadou de opt martie.
-Nu poți trimite oase unui schelet, are deja destule, spuse Marcel, înștiințându-l pe pirat că era orfan.
-Deci nu ai părinți. Mi se rupe inima, spunea Levi, sarcastic.
-Nu poate să ți se rupă ceva ce nu ai!
-De ce-ai venit? răcni Antonescu, pe punctul de a-l strânge de gât.
-Să o răzbun pe coțofana Ștefi.
După acele cuvinte dârze, copilul își scoase un cuțitaș de plastic din buzunar, șterpelit ieri din bucătăria orfelinatului, și începu a rânji. Nu plănuia să îi facă rău, voia doar să-l sperie și să îl determine să jure pe onoarea pe care nu o avea că nu va mai atinge pene de coțofene în viața lui.
Piratul râse diabolic, și mânuindu-și sabia ca un cavaler al morții, puse tăișul aproape de gâtul copilașului, așteptându-se la smiorcăieli, rugăminți fierbinți, lacrimi amare.
Copilul nici nu clipea, ba mai mult, încerca să se se apere de sabie cu cuțitașul inutil.
Atunci ochii verzi ai piratul au sclipit precum smaraldele, iar pletele lungi și negre de culoarea lemnului dulce i-au fluturat în vânt, fiidcă fereastra era încă deschisă.
Mulți oameni de trei ori mai mari decât Marcel au încercat să-i țină piept în trecut. Fiecare dintre ei a sfârșit ciopârțit de sabia sa însetată de sânge, și fiecare dintre ei ș-au cerșit existența.
Însă copilul era special iar Levi a vrut întotdeauna un urmaș. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|