FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Grig sau răbdarea țipând (5)
Text postat de Victoria Bujoreanu
MIA

La plecarea din restaurant, după atâtea gânduri negre, Grig era mai nervos decât fusese la ieșirea de la cununia civilă. Dacă atunci se gândea să o trimită pe Mia la gazda ei acum își închipuia că ar fi prostul care suportă consecințele și nu beneficiază de nimic, în cazul în care o lasă să plece.
Când asistenta se îndreptă spre stația de autobuz, Grig, cu gândul la Corina dar cu ochii la Mia, stătu o clipă în cumpănă, dar când văzu privirea rapace a Colonelului, instinctul de mascul învinse, o prinse de mână și spuse autoritar:
- Îți închipui, că nu am de gând să uzez de dreptul pe care mi l-ai dat azi, la Starea Civilă, când ai spus DA ?
Abia acum, se gândi Mia ca doctorul Stăncescu, în fața ofițerului stării civile, sperase în refuzul ei. Chiar dacă nu mai avea nimic de pierdut, nu-i convenea că trebuiesă fie la discreția acestuia. Ea, care știa de interdicția ce o primise doctorul, își închipuise că-i face un bine dându-i posibilitatea să susțină examenul!
Ajunși acasă, Grig o puse pe Mia să se dezbrace. Aceasta rușinată, privi spre geamul prin care lumina zilei de august pătrundea nestingherită. Când doctorul Stăncescu văzu că fata ezită, spuse cu un glas răutăcios:
- Acum ești pudică!?
Mia, cu ochii în lacrimi, se dezbrăcă tremurând de rochiță, apoi își acoperi cu ea partea din față. Când doctorul îi spuse să înlăture și lenjeria intimă, lacrimile îi dispărură, și pentru prima dată avu un sentiment de ură pentru copilul pe care-l purta și din cauza căruia trebuia să suporte o astfel de umilință. O năpădi o scârbă imensă. Ar fi vrut să devină un abur și să dispară. Își aminti de relația rece dintre ea și maică-sa, învățătoarea. I se părea că acum o înțelege.
Grig așezat în fotoliu, o studie, curios, ca pe un pacient. O puse să se întoarcă și cu spatele, o privi și din profil, o întrebă dacă i-au ieșit măselele de minte și când e data probabilă a nașterii. Află că pruncul se va naște la începutul lui februarie. Zâmbi la vederea unei mici alunițe situată exact deasupra cârlionților castanii ai zonei pubiene.
Lipsa oricărei rotunjimi a pântecului, îl făcu să se gândească că poate asistenta nici nu e gravidă, dar își aminti grețurile pe care aceasta le avusese, și din cauza cărora intrase el în probleme.
Apoi gândurile-i zburară la partidele de sex cu Clara din urmă cu aproape un an, când de fapt se gândea la Mia, și acum, când o avea goală în fața lui, nu-i mai trezea nici un instinct. Doar un vag sentiment de compasiune amestecat cu dezgust la gândul că poate a fost și a Colonelului.
Meditând la rece i se părea suspectă rapiditatea căsătoriei sale, fără analize de sânge, fără radiografie la plămâni, fără acte depuse; doar Colonelul cu autoritatea sa avea o așa capacitate. El nu-i văzuse nici buletinul, nu știa multe lucruri despre ea, și nici nu-l interesa!
Mia, dezbrăcată, cu privirea în pământ, tremurând ușor de emoție, ridica din când în când ochii spre ceasul din perete al cărui pendul oscila liniștit. Era ora cinci după amiaza, era măritată de două ore. Se gândea că proprietăreasa, care îi știa programul, va intra la bănuieli dacă nu ajunge seara acasă; nu lipsise niciodată. Până acum nu remarcase că-i însărcinată, dar inevitabil va afla în lunile următoare. Spera să amâne cât mai mult cu putință aflarea adevărului. De când renunțase să-l mai înștiințeze pe Vlad Radaicovici, se gândise de câteva ori, la propunerea doctorului Stăncescu, de a da copilul spre adopție.
Grig se ridică brusc din fotoliu. Ar fi vrut să fie doar un vis urât, dar prezența Miei îi reaminti crudul adevăr. Merse în dormitorul maică-si de unde luă un halat pe care-l întinse fetei, apoi îi spuse să meargă la baie, precizându-i că, în următoarele ore, nu va mai avea acces.
Inițial, Mia se gândi, că ar trebui să-i fie recunoscătoare, că nu a abuzat de ea, dar își aminti de ce a luat-o acasă la el.
Când fata ieși din toaletă, doctorul îi spuse că se poate odihni pe canapeaua din sufragerie, după care intră el în baie.
Mia tentată să plece, privea cu insistență când spre holul de la baie când spre ușa de la intrare, dar stătea paralizată pe canapea. Era îmbrăcată cu halatul, ca să poată pleca trebuia să se schimbe, dar nu îndrăznea, se gândea că doctorul poate ieși în orice moment din baie. Era renumit pentru accesele de furie pe care le avea. Când era nemulțumit de ceva la spital, glasul său de baritone se auzea până la etajul al doilea. Oscila între sentimentul că i-a făcut un bine doctorului, care poate acum să susțină examenul de medic primar, și certitudinea că de fapt doctorul nu are nici o vină. După un timp, confortul canapelei, emoția de peste zi și starea de graviditate, o făcură să cadă într-o stare de moleșeală, și încet-încet o cuprinse somnul.
Când Grig ieși din baie, după siesta de aproape două ore în cadă, Mia dormea încă. Dar când ieși din dormitorul lui, pus la patru ace, fata, care între timp se schimbase de halat, era în picioare, lângă ușa de la ieșire. Când o văzu, doctorul, se încruntă.
- Trebuie…să… plec! Îndrăzni asistenta să murmure.
- O să pleci când o să-ți dau eu voie! Spuse Grig, aproape pe nerăsuflate. Dacă ai vrut să-mi complici mie viața, pentru a o salva pe a lui Șerban, trebuie să suporți consecințele! Adăugă el.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE