|
|
|
|
|
|
|
|
|
971. Singurătatea-i zdreanța ce mă-mbracă- sonet 339 |
|
|
Text
postat de
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC |
|
|
Singurătatea-i zdreanța ce mă-mbracă
În amăgiri. Ea-mi perfuzează coma,
Cum m-a sedat, de nu-ți mai cern aroma
Și zâmbetul de zână năpârstoacă?
Iubirea, deghizată-n axioma
Plutind în ciorba șoaptelor, zevzeacă,
Tot muge triumfal cu zel de vacă,
Apoi, sub piele-și caută fantoma.
Doar drumurile zuze merg la Roma,
Un veac și-un cârd de târfe or să treacă
Pân' să mai scot simțirile din teacă,
O să m-ascund în mine doar oleacă;
Chiar am crezut în dragoste, ca Toma,
Iar tu mi-ai fost Gomora și Sodoma...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|