PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Șapca Text postat de Florentin Sorescu Zilele astea a fost o agitaţie teribilă, doamna directoare ne-a adunat pe toţi în careu și ne-a anunțat că are o veste minunată pentru noi, „Copii, ne-a spus ea zâmbind, se pare că peste un an, maxim doi, centrele din toată ţara se vor desfiinţa! Asta, bineînțeles, dacă guvernul actual se va ține de cuvânt”, „Și cu noi ce-o să se întâmple, a întrebat atunci cu voce speriată Alex, vom ajunge pe străzi să cerșim?”, „Nicidecum, Alex, toate centrele vor fi înlocuite cu niște căsuţe mici în care vor sta maxim patru copii, nu ca acum, claie peste grămadă, în plus veţi avea cam tot ce își dorește un copil”, „Adică vor veni și părinţii să stea cu noi?”, a întrebat atunci el aproape șoptit, iar doamna directoare s-a fâstâcit puţin, după care i-a zis, „Va fi și cineva care să aibă grijă de voi, fiţi siguri de asta, dar până una alta am început să luăm legătura cu părinţii voștri ca să să vă ia acasă până ce căsuţele vor fi gata și, cine știe? Poate vor dori în sfârșit să rămâneţi cu ei”, în momentul acela s-a lăsat o liniște deplină, nici pâs nu se mai auzea, „Asta înseamnă că și pe mine vor veni să mă ia?”, a întrebat el cu glas scăzut, „Eu sper că da, Alex, ba chiar sunt convinsă că așa va fi, măcar atât să facă pentru tine dacă altceva nu au putut”, și într-adevăr chiar așa a fost, încet-încet camerele au început să se golească, fiecare copil de la Centru asculta cu sufletul la gură zgomotul de pași de pe coridor așteptând să fie luat acasă, apoi așteptarea a devenit din ce în ce mai grea, aproape insuportabilă, într-un final doar câţiva dintre noi am mai rămas la cămin, nu mai vedeai pe nimeni ieșind în curte la joacă, într-o seară am auzit în ușă un ușor ciocănit, „Cine e?”, am întrebat, „Sunt eu, Alex, pot să intru?”, „Intră, da!” i-am răspuns, nu l-am văzut niciodată așa supărat, arăta exact ca un câine bătut, "Nici pe tine n-au venit să te ia?" m-a întrebat el cu bărbia aproape lipită de piept, 'Nu, i-am răspuns eu, dar acum nici că vreau să mai plec, poate că de fapt aici e căsuța mea și chiar îmi pare rău că vor să ne mute", "Să nu te superi, mi-a zis el, că te-am sâcâit uneori, de fapt ești o fată foarte bună", "Nu-i nimic, Alex, i-am răspuns, și între frați se mai întâmplă când și când, nu-i așa?", în următoarea zi le-a povestit tuturor colegilor din clasă că părinţii au venit să îl ia și pe el acasă, dar i-a refuzat, „Nu se făcea, zice el, s-o las pe Valentina singură”, „Fugi de-aici, i-a răspuns Apostolea, se vede de la o poștă că minţi, cine te mai crede pe tine?”, „Ba da, ba da, așa e, m-am trezit eu vorbind, am auzit cu urechile mele când îl rugau să meragă cu ei acasă, iar el le-a răspuns răspicat că vrea să rămână cu mine.” * De fapt Alex a fugit de la cămin de supărare că n-a vrut să-l ia nimeni acasă și ne-a mințit pe toți că pe el au venit și l-au luat părinții, dar n-am vrut să le spun asta colegilor ca să nu-l dau de gol. Cei de la Centru l-au căutat și cu poliția. A fost găsit într-un târziu într-un parc unde își încropise un culcuș din niște cartoane, dar de data asta nu l-a mai certat nimeni. Dacă doamna o să mă pună să citesc compunerile mele, voi sări peste partea asta, deși știe și ea ce s-a întâmplat. Unul dintre polițiști chiar i-a dat șapca lui să se pozeze cu ea. Am văzut și eu poza, jur că este adevărat. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE