|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | Vecinul |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Florentin Sorescu                 |  | 
           
            |  | Sub apartamentul meu visează un om,
 iar visele lui sunt mai aproape de cer
 decât am fost eu vreodată,
 cu toate că stă la subsol.
 
 Eu scriu despre moarte la căldurică
 în timp ce el tremură
 și-și cheamă moartea în gând.
 
 Și-a încropit un pat din crengi;
 sunt de la brazii pe care noi
 îi aruncăm după Crăciun;
 știu asta întrucât uneori se mai aprind
 lumini de ghirlande.
 
 Acesta e poate singurul cadou
 pe care viața i l-a oferit:
 doar închide ochii
 și-n jurul lui se nasc
 cele mai mari minuni.
 
 De lumea de-afară îl despart
 doar niște bucăți de carton
 prinse într-o scobitură
 din zid.
 
 Pe-acolo se strecoară
 privind speriat în jur
 de teamă să nu fie văzut;
 știe că imediat ce va fi descoperit
 cineva se va și grăbi să-l alunge
 exact ca pe un câine bătut,
 chiar dacă acel loc
 nu interesează pe nimeni.
 
 
 Între mine și el
 doar o placă de beton
 ne desparte viețile.
 
 
 Chiar acum, când scriu aceste rânduri,
 știu că se gândește
 la ce-i va mai aduce ziua de mâine.
 
 Și mi-l imaginez rugându-se la Dumnezeu
 să-l ia cât mai repede
 de-aici.
 
 Așa se intră în rai:
 printr-o spărtură
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Elena Ștefan, vă mulțumesc |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Florentin Sorescu               la data de  
              2020-12-23 11:54:12 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Poem curat. Acuzator. Autoacuzator. Simplitate parabolică. Lumi, vieți unele lângă altele.  Și totuși străine una de alta. Separate. Separate de ”o placă de beton”! O simplă placă de câțiva centimetri. Dar ce separare. Fundamentală. O placă de beton de dimensiuni hiperbolice. Cât o eră! Din poem transpare luciditatea confortului versus suferința destinului. Cruntă. Neîndurătoare. Nemiloasă. Poate, o ultimă și singură mângâiere: răsplata edenică. |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Elena Stefan               la data de  
              2020-12-15 18:49:49 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |