FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cuantica lecturii
Text postat de Elena Stefan
Lectura

În termeni globali, putem defini ”lectura” ca interacțiunea directă sau mediată dintre un ”stimul” căruia, la modul general, îi putem atribui statutul de ”text” și un ”receptor”.
Un text, orice text, este sau poate fi caracterizat de mai mulți parametri de natură ontologică. Acești parametri definesc ”starea textului”.
• Un spațiu ”fizic” real sau virtual
• Un suport pe care sau în care se află textul.
• procedură, metodă, tehnică de ”materializare” a semnelor, respectiv, sunetelor, imaginilor în cadrul suportului.
• Un ansamblu de semne cu o semnificație prestabilită, istoric, cunoscut sau nu la un moment dat la nivel individual ori al unor colectivități. Aceste semne, de regulă, dar nu obligatoriu, corespund unor sunete sau imagini.
• Un ”stoc (depozit)” de combinații de semne care au o anumită semnificație și care sunt denumite ”cuvinte”. Cuvintele au, de asemenea, reprezentări sonore sau vizuale și pot fi cunoscute sau nu la nivel individual ori al unor comunități.
• Un ansamblu de reguli după care se realizează combinarea sunetelor cuvintelor și concatenărilor de cuvinte.
• Un ansamblu de semnificații aflat în permanentă dezvoltare și transformare.
• Un stoc sau depozit de texte care constituie mulțimea tuturor textelor de la cel mai vechi până la cel mai nou text, aferent unui spațiu. La scară globală, unii autori definesc Marele Text ca mulțimea tuturor textelor scrise de Umanitate de la apariția primului text și până ”acum”. Conceptul de ”acum” are un caracter dinamic schimbându-se în permanență odată cu trecerea timpului.
În cadrul unui asemenea univers conceptual, care mai este denumit și ”context” evoluează autorul și receptorul (lector, ascultător, vizualizator, tactiloreceptor) textului.
Generalizând, prin ”text” se poate înțelege orice poate fi perceput ca stimul pentru simțurile umane, natural (natura însăși cu toate componentele sale percepute individual sau ca ansambluri de individualități) sau creație a omului. (de la simple semne, sunete imagini statice sau aflate în dinamică precum și ansambluri coerente de imagini, text, sunete (filmul cu toate derivatele) )

În procesul lecurii are loc o interacțiune conversațională. cu accente de reflcție, între universul auctorial și cel lectorial, catalizată de universul contextual pe baza obiectului și subiectului lecturii care este textul. De cele mai multe ori acest proces complex se desfășoară între persoane necunoscute autor-lector. Însă dacă pentru autor, lectorul este doar o proiecție generică, o potențialitate, o așteptare de-a sa, de multe ori, pentru cititor, autorul este ori poate fi mai mult sau mai puțin cunoscut. Din lecturi anterioare, din referințele altora ori din referințe biografice. În acest fel, universul lectorial interpretativ se restrânge, în fucție de gradul de cunoaștere al autorului, din zona de potențialități interpretativ-perceptive infinite și capătă un contur mai clar adică se personalizează și se individualizeză. Lectorul realizează că are de-a face cu un autor mai mult sau mai puțin cunoscut care scrie în domeniul x texte încadrabile în categoria y. În acesată primă fază, declanșatoare sau nu a procesului de lectură, lectorul se situează în cadrul unui proces decizional bazat sau pornind de la un stadiu intențional având ca motivație trei forme de interes, pentru actul lecturii, care, în viziunea lui Umberto Eco (1) sunt: „intentio lectoris” ”intentio operis” și ”intentio auctoris”

1. Umberto Eco, Limitele interpretării, 1990.

(va urma)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Scuze pentru starea tastaturii mele. Are un comportament bizar, sterge singura bucati de text.  
Postat de catre sters sters la data de 2020-06-29 18:15:02
         
 
  Scuze pentru starea tastaturii mele. Are un comportament bizar, sterge singura bucati de text.  
Postat de catre sters sters la data de 2020-06-29 18:15:00
         
 
  Adesea, stilul didactic pagubos folosit de profesorii de literatura, acel "ce a vrut sa spuna autorul", sterge din preocparea tinerilor nevoia de litratura. Procesul se produce inevitabil, fiindca mai interesant, mult mai interesant si mai instructiv ar fi ca domnul profesor de literatura sa incerce sa "dizloce" efectul, impresia, reflexia! Ce ati inteles, adica din text, este mult mai important, ce ati simtit, citind, ce impresie v-a produs, sunt intrebarile adevarate. Luand textul cel mai studiat, odinioara, la clasele gimnaziale si liceale romanesti, anume Miorita, aceasta balada pe nedrept hulita si considerata de unii ca fiind un fel de marca a lasitatii si non-combat-ului national, este cu totul si cu totul altceva! Este, de fapt, marca unei stati sufletesti crestine a poporului roman, inainte chiar de crestinare! Imi asum ce spun. Renuntarea la a raspunde raului cu rau, asumarea destinului scris de divinitate, iata adevarata decriptare a aparentei lipse de reactie a ciobanului ortoman. Iata un destin semantic tare interesant: orthos (drept) man (om). In traducere directa, om drept! Sensul de om avut, bogat, este un corolar al ideii de rectitudine morala, adica de dire pe cai licite a bunastarii...  
Postat de catre sters sters la data de 2020-06-29 18:13:06
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE