| 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
           
           
             | 
             
              Scrisoare               | 
             | 
           
           
             | 
                        Text 
                postat de  
                Florentin Sorescu                  | 
             | 
           
           
             | 
             
              Scrisoare 
 
A trecut ceva vreme de când nu ne-am mai băut împreună cafeaua 
și uite că acum în sfârșit ne-am reîntâlnit 
pe terasa de unde priveai grădina de flori. 
 
Aș avea multe să-ți povestesc  
începând cu faptul că strănepoții tăi au crescut mari 
și cu siguranță ai fi mândră de ei. 
 
Aici, la tine, lucrurile par la fel 
ca atunci când ai plecat 
deși multe s-au schimbat între timp. 
 
Unele vești o să te mâhnească 
așa încât îmi va lua un timp 
până mă voi hotărâ să ți le spun. 
 
Despre mama află că este bine, sănătoasă, 
dar asta sunt convins că știi, doar petreceți 
atâta timp împreună 
când vine să-ți aducă flori la mormânt. 
 
Nu știu dacă ți-a povestit de frate-miu 
probabil de fiecare dată și-a ascuns lacrimile 
așa cum o făcea și cu mine 
când eram internat asemenea lui. 
 
Sau poate că de fapt tu ești singura  
căreia îi spune cu adevărat  ce are pe suflet 
uit mereu că lângă tine 
redevine și ea copil, 
oricât de mult am îmbătrâni 
mama rămâne tot mamă. 
 
Mi-am și imaginat, pentru o clipă, 
cum ți-ai număra agoniseala 
ca să te duci la el cu o cutie de bomboane 
deși ar fi fost pentru prima dată 
când ai fi urcat într-un avion. 
 
Așa cum mi te imaginez umplând salonul lui de spital 
cu miros de pământ reavăn și flori de câmp. 
 
Iar apoi ai fi tresărit de fiecare dată 
când ai fi văzut un avion trecând deasupra casei 
gândindu-te că zboară în direcția lui. 
 
Din fericire lucrurile merg mai bine acum, 
nu ți-o spun ca să te consolez, ci pentru că 
este adevărat. 
 
Eu am să rămân o vreme aici, 
vom avea din ce în ce mai multe de discutat. 
 
Acum privesc grădina  
în timp ce-mi beau cafeaua 
și știu că încă nu, nu ai plecat. 
 
De fapt am retrăit sentimentul acela ciudat 
din copilărie 
când mi se părea că pomii au înflorit  
la atingerea ta               | 
             | 
           
		   
             | 
             
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                  | 
             | 
           
		   
             | 
             
			                Text anterior 
								     				
				                Text urmator 
				                 | 
             | 
           
		             
             | 
             
              Nu puteti adauga comentarii acestui text  DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! | 
             | 
           
                     
             | 
            
  | 
             | 
           
           
            |   | 
            Comentariile 
              userilor | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
           
                   
               | 
       
                
                  
                     
             | 
              | 
             | 
           
           
             | 
            Texte: 
              23983               | 
             | 
           
           
             | 
            Comentarii: 
              120107               | 
             | 
           
           
             | 
            Useri: 
              1426               | 
             | 
           
           
             | 
              | 
             | 
           
          | 
        |