FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Izvorul
Text postat de Florentin Sorescu
Izvorul

- Mi se făcuse dor de frate-miu! îmi zice Vasile într-o zi amestecând dus pe gânduri în ceașca de cafea. Știți - continuă el - începuse perioada afinelor. Și niciodată nu mi s-a întâmplat să mă duc la cules fără el. Da' acu' eram doar cu soru-mea, Laura. Culegeam afine pe tăcute - cred că și ea îi cam simțea lipsa.
- Eu mă duc mai în față, îmi zice ea la un moment dat. Aici s-au cam rărit, nu sunt destule pentru anândoi.
- Bine, Laură, îi răspund. Du-te!
-Adevărul e că simțeam nevoia să stau puțin singur să mă gândesc la el.
La un moment dat am ajuns la un izvor. Unul cu apa atât de limpede și de rece, că nu ați mai pomenit. Doamne, și ce dor mi s-a făcut... Mi-am amintit că, cu câteva zile înainte de a fi arestați, fusesem tot așa, la cules de afine. Era o zi de vară fierbinte, până când și acolo, pe munte, nu mai știai unde să te pitești de arșiță. Și mi se făcuse așa o sete, că nu pot să vă descriu.
Frate-miu, Laur, dispăruse după culme, ca Laura, acum. Așa era el, mai harnic, mai sprintenel. Eu m-am întins la un moment dat în iarbă, nu mai puteam să rezist de cald. Mă gândeam, Doamne, ce bine mi-ar prinde să mă răcoresc puțin. Și, când mă simțeam mai însetat și mai însetat, numai ce apare dintr-o dată Laur - nu îmi dau seama de unde a răsărit - cu mâinile făcute căuș.
- Na și bea! îmi zice. Știu eu aici un izvor.
Doamne, ce minunăție!... Nu cred să fi băut vreodată o apă atât de bună... Parcă și acum o simt până-n rărunchi.
- Uite și izvorul! îmi zice. Să știi de-acum unde să vii când ți s-o mai face sete.
Era într-adevăr acolo un izvor pitit după un mic povârniș, nu știu cum o fi reușit să dea de el. Cu o apă atât de limpede, de ziceai că e din cleștar, nu alta. Și rece... Doamne, cât de rece era. O minunăție, nu alta!
De câte ori trec pe-acolo îmi aduc aminte de el și mă apucă așa, un pustiu...
Asta mi s-a întâmplat și acum când am ajuns la izvorul acela. Am făcut ce am făcut și mi-am abătut pașii într-acolo.Mi se făcuse sete, ce mai, deși nici arșiță nu era, nici nu plecasem de-acasă de cine știe cât timp. Sau poate nu de apa aia mi-era mie, ci de frate-miu. Pentru o clipă chiar mi s-a năzărit că vine spre mine ținând mâinile căuș ca atunci. Doar că în ele nu mai era apă, ci inima sa.
Pentru o clipă, doar, apoi iar m-am trezit singur prin mărăcinișurile alea. Atât de singur și pustiit, că nu m-am mai putut abține și-am început să strig după el așa cum făceam când era viu și mergeam la cules, iar el dispărea mereu după dealuri.
- Auuuui!

Așa ne căutam noi unul pe altul: puneam mâinile pâlnie la gură și începeam a hăuli: Auuuu! Auuuu! Auuuu!
Când, ce să vezi? Aud cum îmi răspunde după culme o voce.
- Auuuu! Auuuu! Auuuu!
"Ce-o fi asta, Doamne?" îmi zic. Zici că-i exact glasul lui.
Stau o clipă în cumpănă după care duc mâinile pâlnie la gură și din nou încep a-l striga:
- Auuuu! Auuu! Auuuu! Laure, tu ești, mă?
Și iară se aude vocea aia parcă venită din cer:
- Auuuu! Auuuu! Auuuu!

Și-n acel moment mă apucă o așa disperare, că n-am mai putut și-am început să alerg către el:
- Laure, așteptă-mă, Laure, așteaptă-mă ca să vin și eu, orunde ai fi: pe pământ sau în cer.
-Când și când mă opream și începeam să strig:
- Auuuu! Auuuu! Auuuu!
Dar vocea se tot îndepărta de mine. Când și când o auzeam răspunzându-mi ca un ecou îndepărtat.
- Auuu! Auuu! Auuuu!
Nu știu cât să fi durat alergătura asta. Țin minte doar că mă umplusem de zgârieturi că mă făcusem numai sânge.
Și tocmai când pierdusem orice nădejde și gândeam că totul a fost doar o vedenie, numai ce aud un suspin înfundat după niște mărăcini.
Când mă uit, ce să vezi? Era soru-mea, Laura, prăvălită pe jos!
- Laură, o întreb tremurând, tu erai, Laură? Spune drept, a ta era vocea care-a hăulit pân' acum cu glas bărbătesc? Mi s-a părut că-i a lui Laur.
Însă ea, sărăcuța, ce să mai zică? Începuse să plângă, dar în plâns avea glas femeiesc.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23827
Comentarii: 120250
Useri: 1415
 
 
  ADMINISTRARE