FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Păcălicii și păcăliții - tranzacții de ocazie :)
Text postat de Elena Toma
Am recunoscut întotdeauna, am și eu doza mea de prostie, ca tot omul, la o adică. Numai că prostia mea funcționează, adeseori, mai cu programare, așa, mai cu limită, de la ora ..., la ora... asta, ca să nu zic că am îmbătrânit degeaba.
Zarvă mare, pe hol, la ușa mea. Voci necunoscute, bătăi în ușă. ” Haoleu, vreun vecin o avea nevoie de vreo intervenție. Să sar în ajutor”, zic, deschizând ușa, sub ploaia insistentă de sonerie. Un tânăr, cu un zâmbet forțat, salută, cere scuze pentru deranj, și-mi pune întrebarea de baraj a zilei :

- Ce cafea obișnuiți să beți ? Tot Iacobs, ca vecina de la etaj ? Și dacă puteți să-mi arătați ambalajul, vă rog.
- Măi, băiete, ce e asta, bre ? Gluma zilei ? Sunteți de la ” Zâmbiți, vă rog, Românii au talent”, sau cum ?, întreb, nedumerită, zâmbind, la rându-mi.
- Nu, doamnă, facem un sondaj de opinie.
- Să înțeleg că, în funcție de răspuns, primesc un pachet de cafea ? Uite, eu beau Alintaroma, zic, glumind, numele venindu-mi în minte pur și simplu. E bine ?, întreb. :) Dar, mai bună îmi pare cafeaua de cereale cu cicoare, zic, revenind din bucătărie cu borcanul original de cafea de cereale cu cicoare, arătându-i-l, mândră, conștientă că am căzut în plasa întinsă. Acesta, mintenaș, chemă un alt tânăr, dotat cu un fel de sacoșă uriașă plină cu una, alta. Cât ai clipi, sunt preluată de al doilea tânăr, fericit că reușise să facă o afacere cu vecina de la etaj. Politicos, salută, insistă să-i ascult pledoaria. Brusc, trecem, de la cafea, la daruri, din partea unui fel de Moș Nicolae primăvăratic. Fără prea multe explicații, declanșează programul de aburire. Zâmbesc, ascultându-l cu nesaț. Demult, nu mai avusesem parte de asemenea cacialma.
- Doamnă, primiți și dvs. o tigaie super lux, din partea lui X, master șef, de care sper că ați auzit. Tigaia o folosiți fără ulei sau alte grăsimi. E bună pentru diabetici. Mama mea are diabet și folosește tot o tigaie ca aceasta.
- Trebuie s-o plătesc ? întreb, privind, încântată, tigaia mare, frumoasă, pusă-n brațele mele, pe care-o țineam...amuzată.
- Nu, doamnă ! Avem, pentru persoanele în vârstă, daruri, din partea unor persoane importante, care s-au gândit să vă ofere, gratis, unele cadouri. Primiți și acest aparat de curățat urechile, ca să nu mai folosiți acele bețigașe dăunătoare. Primiți și acest bandaj, din partea Mariei Dragomiroiu, de care cred că ați auzit. Ea suferă de artroză și folosește asemenea bandaj.
- Haoleu, biată Mărie, prietena și colega mea de scenă. Suferă de artroză ? Draga de ea, s-a gândit să ajute și alți suferinzi ! Cu brațele pline de cadouri, mă-ntrebam, în gând, de unde o avea Măria Dragomiroiu bani să cumpere toate aceste daruri ? Nu demult, citisem, în presă, plângerile ei față de pensia pe care o primește de la stat. Asta e o cacialma, sigur, gândeam, privindu-l pe tânăr, care nici nu mă lăsă să deschid gura, să apreciez cumva ceea ce se petrecea cu rapiditatea fulgerului.
- Să le stăpâniți sănătoasă. Și vecina de la etaj a primit aceleași daruri. Sper să vă placă.
- Vai, Doamne, dădu norocul peste mine, zisei, nevenindu-mi a crede miracolul, așteptând să văd urmarea. Ceva, ceva, tot trebuia să plătesc, dar ce ?
- Acum, dacă toate acestea sunt gratis, nu trebuie să plătiți decât serviciul nostru, 150 de lei, care acoperă deplasarea, distribuirea, etc.
- Dragul mamei, nu-mi permit, nu am această sumă disponibilă, spun, așezând articolele în brațele tânărului.
- Cum, doamnă, nu-mi vine să cred, se lamentă tânărul, cu ochii holbați, chipul schimonosit, detestându-mă, vădit. Cum e posibil să nu aveți 150 de lei în casă ? Vecina de la etaj nici n-a stat pe gânduri. A plătit, imediat.
- Mă surprinde ce-mi spui. Vecina de la etaj, profesoară de limba română, e mai săracă decât mine. În plus, este bolnavă, nu are familie, nu are bani pentru tratament. M-a rugat pe mine să -i vând câteva cărți de colecție din vasta-i bibliotecă inestimabilă. Dacă tot zici că ți-a plătit articolele oferite, acu, că ai bani, cumpără și matale două, trei cărți, 30 de lei bucata, că sunt cărți valoroase. S-o ajutăm și noi pe ea, cumva. Păi nu ?

Făcând stânga-mprejur, cei doi tineri, bolborosind, plecară nemulțumiți de timpul pierdut. Cu gândul la cărțile vecinei, la nereușita în a-i vinde nici măcar o carte, am închis ușa, decepționată.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Păi, ”măi dragă ”, cu tineretul impostor, pentru a te face înțeles, vorbești ” pe limba lor” . Nu eram la catedră. Și eu care credeam că vrei să faci un pustiu de bine cumpărând o carte, două, s-o ajuți și tu pe d-na profesoară. :)  
Postat de catre Elena Toma la data de 2020-02-21 17:45:41
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  povestea, drăguță. narațiunea, stângace, stilul, absent, vocabularul, incolor, punctuația, la pământ. vot de încurajare...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2020-02-21 09:23:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23792
Comentarii: 120206
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE