FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Visul (monolog Valentina)
Text postat de Florentin Sorescu

Visul meu, când mă voi face mare, este să plec de-aici. Nu voi rămâne toată viața la Centru, veți vedea! Toți copiii care au fost în cămin au plecat până la urmă, niciunul nu a mai rămas. Așa e la început, ți se pare că nu vei mai ieși niciodată. Și că te-au vândut ca să ia bani pe tine. Eu așa credeam în primele săptămâni. Îl auzeam pe tata văitându-se tot timpul de bani și m-am gândit că m-a vândut. Aflasem eu că există niște oameni răi care cumpără copii, îi închid în niște cutii grele de metal și îi duc în alte țări. Acolo sunt cumpărați de alți oameni răi care îi desfac în bucăți ca să le ia inima pentru a le-o da celor care și-au pierdut-o, iar apoi îi lasă să trăiască așa, goi pe dinăuntru. Sau sunt ținuți în niște baze de experiment unde sunt izolați mai mult timp ca să vadă cât rezistă la singurătate.

Nopți întregi m-am trezit urlând. Le vedeam fețele îngrozitoare apropiindu-se de mine ca să mă taie cu niște fierăstraie pline de dinți ascuțiți. Cred că și ceilalți copii visau cam aceleași lucruri pentru că și ei se trezeau țipând, după cate veneau îngrijitorii care erau de servici și ne luau pe toți la bătaie.

Apoi mă gândeam că este imposibil ca tata să mă fi vândut. Tatăl meu este un om bun, sigur se va întoarce să mă ia acasă. Poate încă nu și-a dat seama cât mă iubește de mult și de aceea. Adormeam repetând în gând:

Tata este un om bun
tata este un om bun
tata este un om bun
el sigur se va întoarce
și mă va salva
din ghearele acestor ființe
îngrozitoare
care vor să ne fure
când adormim

De fiecare dată când îi auzeam pașii venind în vizită ciuleam urechile, apoi mă repezeam ca o apucată la ușă să o deschid și alergam într-un suflet pe coridoare ca să sar în brațele lui.

Dar tata nu m-a mai luat niciodată acasă,.

De fiecare dată îmi vorbea de bani. Că deocamdată nu are, că sigur va veni să mă ia atunci când va câștiga mai mult, că iubirea nu ține de foame.

Când îl auzeam vorbind așa, iar începeam să cred că m-a vândut.

Dar de ce să fi dat cineva bani pe mine? Toți se poartă de parcă n-am valora nimic.

Sigur sigur nu m-a vândut. Cred că doar a vrut să scape de mine și atât. Deși nu i-am cerut niciodată nimic, doar voiam să mă lase și pe mine să stau cu el.

Nu sunt eu de vină că mama a fugit de-acasă, să știți! Chiar nimic nu i-am făcut. Și nici urâtă nu sunt. Ba chiar m-am simțit ca și cum m-aș fi rupt în bucăți după ce mi-am dat seama că a plecat de-acasă. Când îmi apărea în vis pur și simplu mi se tăia reapirația. Chiar și acum mi se taie respirația când o visez, deși a trecut atâta timp.

Tuturor de-aici le-am spus că eu nu am mamă, dar nu este așa. Am mințit. Mama mea trăiește, dar este ca și cum ar fi moartă. Uneori mi se face dor de ea. Atunci închid ochii și încerc să nu mă mai gândesc la nimic, ci doar să o văd pe ea. Când îi văd chipul mă cuprinde o bucurie imensă pe care nu pot să o explic. Așa, ca și cum ai ține în brațe un înger. Poate că și ei i se face dor de mine, de ce nu? Doar sunt fetița ei.

De fapt mama s-a îndrăgostit de un alt bărbat, asta am aflat mai târziu. Iar tata s-a supărat rău pe ea și s-au certat. Apoi s-a gândit că de-aia s-a îndrăgostit de altcineva, că el nu are bani.

Așa este el, vorbește tot timpul numai de bani, de parcă e singurul lucru care ar conta. Dar eu nu pentru bani l-am iubit, cum de nu și-a dat seama de acest lucru? Eu îl iubesc și așa.

Singura care m-a iubit cu adevărat a fost Buna, dar ea s-a dus la Doamne-Doamne. Uneori vine pe la mine în chip de înger. Pășește așa de ușor când intră în camera mea încât nici îngrijitorii n-o simt. Oare toți îngerii au chip de bătrâni?

Am să plec pân' la urmă de-aici, veți vedea! Nu mai am decât un an de stat și gata. Unul singur, nu mai mult. Un băiat care a terminat școala anul trecut chiar mi-a spus: "La un moment dat o să-ți dorești să nu fi plecat, ai să vezi că afară e și mai greu decât la cămin. Aici măcar ai de bine de rău ce mânca. Afară, în schimb, este mult mai rău. Nu ai nici măcar un acoperiș sub care să te adăposteșt".

Dar eu vreau să plec indiferent cât ar fi de greu. S-o găsi și pentru mine un loc cât de mic.

Cei mai mulți care pleacă de-aici se angajează pe unde apucă. Orice li se oferă e bun, doar să câștige un bănuț pe care să îl țină în palme. Asta am să fac și eu. În cel mai rău caz la o spâlătorie de mașini, dacă altceva nu găsesc. Sau ca să fac curat.
Am să muncesc cu toate puterile mele, da! Ca să câștig bani. Să pot avea și eu o cămăruță a mea cât de mică.

Și după ce îmi voi găsi o căsuță mă voi duce la școală. Vreau să mă fac și eu profesoară, așa cum este doamna noastră. Asta vreau să fac....

Îmi voi găsi un băiat bun, poate chiar pe cineva de la Centru, cu care o să mă căsătoresc. În niciun caz nu am să fug de el.

O să locuim împreună și vom avea un copil pe care am să-l iubesc ca pe ochii din cap. În ruptul capului nu o să-l las pe drumuri.... Orice s-ar întâmpla, nu îl voi lăsa.

Și după ce am să mă căsătoresc și voi avea un copil, mă voi reîntoarce la Centru. Sigur mă voi reîntoarce, jur! Ca să îi învăț și eu pe copiii din clasele speciale așa cum ne învață și doamna pe noi. Să le arăt că și noi putem reuși, chiar dacă am fost aici.
Nu se poate ca toată viața noastră să fie așa cum a fost până acum, asta e imposibil. Un pic de căldură se va găsi și pentru noi...

Și poate odată îmi voi aminti de nopțile petrecute aici fără să mă mai doară. Și am să îi povestesc copilului meu cum a fost și poate nici el nu o să mă creadă. Și poate nici eu nu voi mai crede cu adevărat. Și mi se va părea că totul a fost doar un vis urât așa cum mi se pare și acum când îmi amintesc ziua când tata m-a adus de mână aici spunându-mi că va veni să mă ia puțin mai târziu și a plecat fără să mai întoarcă fie și pentru o singură dată capul.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mulțumesc, Florentin!  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-12-23 22:11:26
         
 
  ”Texte” cu adevărat texte! Indeamnă, prin ”sarea și piperul lor”, la recitire. Felicitari!  
Postat de catre Florentin Maftei la data de 2019-12-17 18:40:31
         
 
  Nu-i bai. Cred că majoritatea părților componente le-am citit deja.

O sugestie. Nu postați textul fluviu, cap-coadă. Lăsați un spațiu între părțile care au o anumita autonomie. Cum sunt cele două postate recent. Succes.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2019-12-16 15:48:08
         
 
  Elena Ștefan, încă o dată mulțumiri!
În cursul zilei de azi voi posta întregul text întrucât l-am finalizat.
Atenție, are 42 de pagini în format A4.
Adică a devenit o carte.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-12-16 13:56:05
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Tulburător și acest text. O imensă palmă morală dată societății în care trăim și care ”produce” așa ceva? Ce fel de oameni suntem noi? Ce fel de valori promovăm?

Dureroasă introspecția personajului. Dureroase percepțiile lui. Și cutremurătoare realitate.

Un text valid, literar vorbind.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2019-12-12 03:08:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23776
Comentarii: 120195
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE