|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | Tablou |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Elena Stefan                 |  | 
           
            |  | Somnul a căzut peste pădure, cândva, insomniacă S-au întors în cochiliile lor copacii albi cu haine de gală
 Umbre lipicioase peste minciuna cea de toate zilele
 Neputința aliniată în stoluri precum  păsările  pe sârmele de telegraf
 Curge uitarea peste tăcerea care a acoperit piatra, fântâna, aerul
 Dezarmați și temători ultimii fluturi cad sub greutatea șeilor care ard
 Cum ard amintirile la care te încălzești când plutești peste zăpezi
 Le cauți, le cauți  și nu  poți să le găsești.
 Dorm copacii albi și somnul aleargă
 Desfrunzit și obosit. Gândul întoarce filă după filă
 
 O rotiță a blocat mersul stelelor care au rămas înțepenite
 Visează  ființe  pentru care să cadă generos
 Să lumineze prețul luminii devenite întuneric.
 
 Tu, confident al meu, de ce nu mă întrebi?
 De ce stai ascuns în ochiul imens și absent?
 
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Acuma, mutatis mutandis, răspunsul divin l-ați dat ori l-ați primit? |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Elena Stefan               la data de  
              2019-12-12 03:28:55 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Doamna Elena Stefan, Dupa Arghezii, se pare ca Dumnezeu este nemultumit cu noi oamenii, mai ales cu masuli, din moment ce a scris (citez din memorie):
 "Imi pare rau ca Dumnezeu pe toti,
 Ne crede niste debedei si niste hoti,
 Si niste indivizi ubland dupa parale
 Si dupa bogatiile Marie Sale."
 Si Arghezi stia ce stia, findca a fost si calugar.
 Deci Dumnezeu, nu s-a referit in nici un caz la o doamna cum sunteti dumneavoastra cand a zis ca nu este dispus sa raspunda la intrebarile derbedeilor; findca Dumnezeu are multa simpatie pentru doamne si foarte putina intelegere pentru
 derbedei, printre care, dupa propria-i marturisire, se includea si marele Arghezi.
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Dumitru Cioaca               la data de  
              2019-12-11 16:53:17 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Dumnezeul...derbedeilor? 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Elena Stefan               la data de  
              2019-12-11 05:54:00 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | raspuns divin: 
 "Tu, confident al meu, de ce nu mă întrebi?
 De ce stai ascuns în ochiul imens și absent?"
 (Versuri din poemul "Tablou" de Elena Stefan)
 
 cat timp Eu Mi-s Dumnezeu,
 nu-ntreb orice derbedeu!
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Dumitru Cioaca               la data de  
              2019-12-10 19:52:39 |  |  |