|
|
|
|
|
|
|
|
|
cand "Al Batran" avea dreptul sa fie "Al Batran" |
|
|
Text
postat de
Dumitru Cioaca |
|
|
Odata cu implinirea varstei de patru ani, bunii mei parinti au considerat ca nu mai sunt un pipicios neajutorat ci un mucos care incepe sa inteleaga, cat de cat, mersul lumii.
Si au inceput sa-mi dea diverse ordine, nu foarte extinse dar pline de responsabilitate, cum ar fi "du-te si deschide poarta sa intre gastele in curte" "du lu Grivei bucata asta de turta" sau alte dispozitii menite sa ma pregateasca pentru o viata sanatoasa si civilizata dintre care, in momentul de fatza mi-o amintesc pe cea mai des folosit: "ia carpa asta si sterge-te la nas daca nu vrei sa te carpesc"
Singura persona din familie care nici nu ma carpea si nici nu ma cosea era bunicul; ba din contra, eu eram cel care il descoseam toata ziulica si bunicul, iesit din iuresul muncilor agricole pe motiv de varsta si intelepciune, avand timp berechet, se lasa descusut cu cea mai mare placere.
Tot la acea varsta de patru ani eu eram convins ca bunicul dispunea de o tripla personalitate, find bunic pentru mine, tata pentru parintii mei, si nea Vasile pentru cei ce nu faceau parte din familia noastra. Asta pana intr- zi cand mama mi-a zis:
-Ia du-te si spune la "Al Batran" sa vina la masa.
Cum si tata si eram in cuhnia de vara in care mama punea bucatele pe masutza cu trei picioare, am dedus imediat ca "Al Batran" nu poate fi decat bunicul care de pe prispa casei privea ingandurat la ceva aflat intr-o departare pe care numai el era in stare sa o patrunda. M-am conformat imediat ordinului si in circa un minut toti cei patru membri importanti ai familiei noastre erau asezati pe scaunele din jurul mesei rotunde, in timp ce pisica, al cincelea membru cu dreptul de a locui in casa, membru la fel de imortant dar fara drept de vot, simtind ca este rost de mancare, incepuse sa-si ceara, de sub masa, printr-un mieunat destul de insistent drepturile. Cum pisica, in ciuda tuturor zgarieturilor pe care mi le administra cand depaseam masura in operatia trasului de coada, era prietena mea, eu incercam, printr-o mangaiere discreta sa-i mai temperez entuziasmul mieunator; nu ca m-ar fi deranjat cu ceva. . Dupa mine putea sa miaune cu gura pana la urechi. Dar nu dupa mama care avea alergie la ori ce fel de mieunat, indiferent ca el venea din partea mea sau a pisicii. Si, de obicei, atunci cand mienatul pisicii devenea prea mieunator, biata felina in loc sa se aleaga cu bucatele ravnite se alegea numai cu un "fira-i a focului de pisica" si o lovitura de picior; ambele din partea mamei, bineinteles. La inceput si masa la care participa pentru prima data si "Al Batran" a decurs dupa protocolul ei obisnuit: tata a turnat din dimigenutza lui de doi litri tuica in cele doua tzoiuri, unul pentru el si unul pentru bunicul. Eu si mama, prin traditzie, nu aveam dreptul sa luam parte la acesta ceremonie de descidere a festinului; eu pe motiv de varsta iar mama pe motivul ca o femeia la locul ei nu accepta niciodata sa bea in rand cu barbatii. Si cum primele tzoiuri nu avea decat rolul de a face pofta de mancare atat tata cat si bunicul le-au golit, dupa parerea exprimata repetat si cu voce tare de catre mama, mult prea repede.
-Altfel se raceste ciorba, venea invariabil raspusul tatei.
Dupa felul doi ceva s-a intamplat cu memoria sau simtul de drepatate al tatei, din moment ce tzoiul lui suferea de repetate umpleri in timp ce tzoiul bunicului era amenintzat cu un deces prin insetare. Dupa a treia gresala a tate fata de tatal lui si bunicul meu, eu care inca de la acea frageda varsta incepusem sa urasc nedreptatile lichide, nu m-am mai putut abtine:
-Si la "Al Batran" de ce nu-i mai dai sa bea?
Raspunsul a venit imediat sub forma unei scatoalce oferite fara nici un comentariu obrazului meu de pe partea stanga.
Surpriza cea mare a fost ca neasteptata dar necesara corectura nu a venit din partea tatei care era administratoru de drept al renumitei pedagogii geto-dacice ci din partea mamei. Ori mama, numai atunci cand tata nu era acasa si prostiile mele erau, ca inventivitate si efect distrugator, cu mult peste varsta mea recurgea la astfel de metode didactice. Si in familia mea de olteni, prin traditie, precocitatea la prosti nu era incurajata. Si nici vorba lunga nu-si avea rostul. Asa ca eu am inteles imediat si fara vre-o explicatie ca "Al Batran" avea dreptul sa fie "Al Batran" numai cand nu era de fatza. Cand era de fatza nu putea sa fie decat tata, bunic sau nea Vasile. Numai "Al Batran" nu a inteles nimic din moment ce, zambind, a scos din chimir un creitar pe care mi l-a dat pentru a-mi mai indulci jignirea. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|