FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Un joc de zaruri pe Golgota
Text postat de Gheorghe Rechesan
UN JOC DE ZARURI PE GOLGOTA(fragment de scenariu)

Pe dealul Gûlgaltâ („ Căpățîna”) o colină pietroasă și stearpă de la marginea Jerusalemului, primăvara, în cea de-a douăzeci și opta zi a idelor lui Marte, anul patru mii o sută patruzeci și șapte de la începutul Lumii.
Centurionul Caius Longinus le face semn celor patru legionari să tragă funiile și să așeze în poziție verticală crucea pe care geme condamnatul. După ce isprăvesc se așează la picioarele crucii cu lăncile sprijinite de pămînt, în repaus.
„ Urîtă treabă, gîfîie veteranul Iulius Horridus, să facem iarăși pe călăii!”
„ Mda, mormăie centurionul, nici eu nu mă pot obișnui cu afacerea asta oribilă...prefer să căsăpesc o sută de zeloți fioroși și-narmați pînă-n dinți decît să asist la o execuție!”
„ Barem de n-ar țipa muierile astea, bombăni al doilea veteran, triariul Trebonius Valensianus poreclit Gallus („Cocoșul”), originar din Galia, mă dor urechile de larma lor...ar trebui să le gonim de aici, fac prea mult tărăboi, se adună lumea și-o să avem de furcă!”
„ Lasă-le-n pace, așa-i obiceiul la iudei să-și rupă hainele, să-și smulgă părul și să verse lacrimi cît îi țin băierile inimii!”
„ De ce a fost condamnat nazarineanul ?” întreabă hastatul Sextus Metella, cel mai tînăr dintre cei patru.
Longinus se încruntă lovind cu mînerul lănciei de pectoralul grelei lorica segmentata pe care o purta:
„ Întreabă-l pe procuratorul Pillatus, eu atîta știu că am primit ordin să-l țintuiesc pe cruce!”
„ Ai lui i-au făcut felul, zice Horridus, preoții din Sanhedrin, tribunalul lor jidovesc, l-au condamnat, nu procuratorul nostru, din cauză că ar fi un eretic care s-ar fi abătut de la dogma lor evreiască!”
„ Cine să-i înțeleagă pe jidani? Ei sunt altfel făcuți decît noi, au alte legi și credințe, nu mănîncă carne de porc, se tem de fulgere și se închină la un singur idol care stăpînește tot cerul, o entitate fioroasă și răzbunătoare!”
„ E ciudat că nazarineanul are părul și barba deschise la culoare ca un gal, pe cînd toți iudeii sunt bruneți și colorați la piele!”
„ Sunt iudei și iudei...cei din Galileea sunt negricioși, iar cei din Iudeea și Samaria mai blonzi!”
Metella privește spre cruce și murmură:
„ Cred că suferă groaznic!”
„ Tu n-ai suferi, mucosule, dacă te-ar țintui cineva de o cruce?”
Al patrulea legionar, negricios și păros, Nigris Nemorivagus, un iber din Gadés, scuipă cu scîrbă în țărînă:
„ Orice oștean preferă moartea cinstită, în locul schingiurilor și a umilinței...eu, unul, prefer, cînd va hotărî Mithra că mi-a venit ceasul, să-ncasez o lance în piept sau să-mi taie careva beregata cu sabia...o moarte rapidă, demnă și fără dureri!”
„ Centurioane, zice Gallus, care-i treaba cu tăblița aia pe care scrie INRI, de ce am pus-o acolo în vîrf?”
„ A fost ideea lui Naulius, șeful cancelariei lui Pilatus...să ațîțe hîra între fracțiunile Saducheilor, Irodienilor și Fariseilor și-s inițialele de la Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum ceea ce l-a făcut pe Irod Antipa să turbeze de ciudă!”mormăi Longinus.
Scrută orizontul împînzit de nori întunecați și se strîmbă, un rictus de om suferind:
„ Se înnourează, cred că vine ploaia, că mă sîcîie o rană veche de la umăr, o amintire de la sulița unui german sălbatic care a sărit să mă străpungă ca pe-un mistreț!”
„ Oare cît mai durează pînă cînd își dă duhul?” întreabă din nou tînărul Metella.
„ De obicei toată povestea poate dura și douășpe ceasuri...un unchi de-al meu îmi povestea că a văzut un trac uriaș crucificat care a rezistat trei zile încheiate!”
„ Nu cred, face Gallus, nimeni nu poate trăi atîtea ceasuri țintuit pe o cruce!”
„ Fac prinsoare cu tine pe trei denari de argint nou-nouți că nazarineanul ăsta n-o duce mai mult de opt ore!”
Longinus lovește din nou platoșa cu mînerul lanciei:
„ Terminați cu prostiile...n-are careva niște zaruri ca să ne treacă vremea mai repede?”
Horridus scoate dintr-un fald al mantalei un pahar din piele de bou și șase zaruri din bronz:
„ Pe ce miză jucăm? N-am un sfanț, că zgîrcitul de procurator nu ne-a plătit solda pe luna asta!”
„ Ne-o va plăti, după ce se termină zarva Pesahului!”
Gallus se apleacă pipăind zarurile:
„ Sper că nu-s măsluite! ”
„ Vezi să nu te pocnesc peste gura aia a ta de gal bețivan!”
„ N-am băut strop de vin de o săptămînă, numai apă și aia sălcie!”
Metella oftează privind iarăși spre condamnat:
„ Cred că și lui îi este tare sete! Ce-ar fi să-i umezim buzele cu o cîrpă udă?”
„ Nu, nu e bine, bobocule, i-am prelungi în mod inutil agonia!”
Horridus zăngăni zarurile în paharul din piele:
„ Haideți să jucăm pe chitonul nazarineanului...nu e nou, dar orice samasar ar plăti pe tunica asta zece sesterți!”
Numidul pipăie și el tunica:
„ Chiar și doi denari de argint... e croită din pînză trainică de in țesută în casă...și maică-mea știa să țeasă la război, făcea niște covoare minunate, vopsite cu cinabru și indigo indian!”
Horridus își așează mantia pe pămînt. Se lasă pe vine, scutură zarurile în pahar și le aruncă chiuind:
„ Ahaaa, au ieșit trei jupiteri! Ia să vă văd, cine dă mai mult!”
Gallus agită și el zarurile suflă peste pahar și le aruncă strigînd sfidător:
„ Doi jupiteri și trei minerve!”
Nigrus scutură și el zarurile și le urmărește cum se rostogolesc spre marinea mantalei:
„ V-am bătut, am patru cupidoni, a mea e tunica!”
„ Patru cupidoni nu valorează cît trei minerve! Să dea și bobocul, aștia cu caș la gură au, de obicei, un noroc chior!”
Metella apucă zarurile dar rămîne cu ele în mînă și ochii ațintiți spre crucea supliciului:
„ Centurioane, cred că nazarineanul a murit!”
Longinus se apropie de cruce:
„ Nu, n-a murit, doar a leșinat...ia buretele acela, îmbibă-l în oțet, pune-l în coada pillumului și vîră-i-l sub nări!”
„ Bobocul” îi urmă instrucțiunile și anunță cu un glas tremurător:
„ „ Ai dreptate sutașule, și-a venit în fire, nu-i mort !”
Horridus se ridică și scoase gladiusul. Îi pipăie tăișul și strigă :
„ Eu m-am săturat de spectacolul acesta oribil...aduceți o scară, să mă urc și să-i tai beregata nefericitului!”
Longinus îl îmbrînci silindu-l să vîre spada în teacă:
„ Ai înnebunit, vrei să-i iei locul? Ordinele lui Pilatus sunt clare, îl crucificăm și așteptăm să moară...și-apoi de ce ne-ar păsa de chinurile unui amărît de iudeu dacă cei din neamul lui nu se sinichisesc de suferințele lui!”
„ Cînd l-am lovit cu biciul celor șapte mîțe de fier s-a purtat ca un bărbat adevărat nu s-a văicărit o clipă, doar ce l-am auzit șoptind: iartă-i Tată ceresc că nu știu ce fac!”
Legionarul Valensianus ridică din umeri:
„Așa-i, trebuie să așteptăm să-și dea duhul!Totuși, ca unul ce am sta cinci ani cantonat în Iudeea, trebuie să-ți spun că așteptarea asta ne poate da multe bătăi de cap, fiindcă după legea jidovească, mîine fiind ziua lor de sabat cînd nu se ating de morți, riscăm să stăm de strajă lîngă cruce încă două zile încheiate!”
Centurionul își pipăi din nou umărul săgetat de dureri:
„ Nazarineanul acesta e nevinovat și-a fost condamnat pe nedrept. E un om drept, curajos și înțelept. L-am auzit o dată în Siloah vorbind unei adunări de nevoiași!”
„ Și ce spunea?”
„ N-am priceput toate vorbele, că glăsuia pe limba lor, dar îi învăța pe oameni să se supună și să plătească fără să se împotrivească toate taxele imperiale...să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, zicea el...
„ Mie ce mi-a dat Cezarul? O viață petrecută în taberele militare, cu primejdii de tot felul, mîncare proastă, lipsuri, trudă, nenumărate încăierări cu triburile barbare de la fruntariile imperiului...și pentru ce toate astea? Pax romana, o vorbă goală, bună pentru gloria auguștilor !”
„ Tu ți-ai ales viața asta, n-aveai decît să crești capre în Galia!”
„ Mi-a spus un libert din preajma Claudiei Procula, care-i de baștină ca și mine din Galia, că matroana s-a rugat de bărbatu-su să-l cruțe pe nazarinean, însă Pilat s-a temut să se-amestece în hotărîrile Sanhedrinului! Iar cărturarii și arhiereii lor au mituit plebea fanatică să urle: „ Răstignește-l, răstignește-l pe nazarinean, fă dreptate și dă-l morții pe cel care ne spurcă credința din străbuni!” Sunt socoteli politice pe care un soldat de rînd nu le pricepe!”
„ Politica asta ne amărește zilele...de-aceea suntem tot mai des siliți să facem treburi nedemne de un legionar adevărat!”
De sus se auzi un lung geamăt de durere și cuvintele condamnatului într-o limbă necunoscută plutind peste capetele lor împovărate de coifuri: „Eli, Eli, lama sabahtani”!
Tînărul Metella se holbă la tovarăși săi:
„ Ce o fi spus, oare?”
Galul își șterse cu mîneca o lacrimă stingheră care i se prelinge pe obraz:
„ O fi chemat-o pe maică-sa în ajutor, așa se întîmplă cu toți cei aflați în pragul morții!”
Valensianus apucă lancea și răbufni:
„ Gata, eu m-am săturat și zic să-i scurtăm suferința!”
Longinus îl apucă de piept:
„ Prostule, nu putem să-ncălcăm ordinele lui Pilatus, ne-aruncă pe toți în lanțuri pe galere!”
Nigrus făcu și el un pas în față:
„ Pe platoșa lui Marte, dă-le naibii de ordine, că nu suntem niște sclavi netrebnici, avem onoarea noastră de bărbați sau ce dracu?! Procuratorul s-a spălat pe mîini de toată treaba asta urîtă și stă pitit în vila lui fortificată... eu zic să hotărîm noi, cei cinci de față, ce-avem de făcut, acum și aici!”
„ Și tu, băiete, îl întrebă Longinus pe recrut, ești cu ei?”
„ Da, s-o terminăm acum, bietul om se chinuie de șase ore să-și dea sufletul!”
Centurionul suspină lung și apucă lunga lance cu tăișul de o palmă, ascuțită ca un brici. Se apropie, cu tînărul Metella lîngă umărul lui.
„ A murit, sutașule? Că pare să nu mai răsufle!”
Longinus îi făcu semn să tacă , apoi ridică lancea și o aținti cu o mînă tremurătoare spre coastele condamnatului. În acel moment, ca din senin, din văzduh se porni o ploaie rece, în torente spumegoase care potopiră tot dealul Căpățînii. Lancea se înfipse în carnea Mîntuitorului și toți cei cinci văzură cum pe lama armei se prelinge un șuvoi de sînge curat și binecuvîntat.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  silache, iar vrei cucuie pe tărtăcuţă? stai jos, deschide-ţi penarul, călimara, ia tocul cu peniţă şi scrie de 100 de ori:sunt ţapul Irinucăi din Broşteni!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-05-02 15:36:55
         
 
  D-le Adrian Mihai, de ce nu răspundeți, mai jos a behăit ,, căprița râioasă a saitului". Nu mai are răbdare, vine năucită de încântare de la ,, fluturii care fac salturi de broaşte" ))  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2019-05-02 13:57:24
         
 
  p.s. A. M.aster, mă aşteptam să exprimaţi un punct de vedere strict personal, eventual cu observaţii critice pe text, în loc să repetaţi ce-a behăit "căpriţa rîioasă a saitului"!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-05-02 13:24:31
         
 
  Care chestii s-au mai spus pe care le regăsim în acest, domnule Adrian Mihai?
Punctaţi-le, ca să vedem dacă vorbim de aceleași lucruri.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-05-02 12:51:46
         
 
  "Niciun mit nu e nou de la Homer încoace"zicea J.Joyce (sau altu), dle Master! tocmai într-asta stă dificultatea provocării pt. un scriitor, să ia o temă citită şi răscitită şi să-şi pună amprenta personală;repet ceea ce i-am spus aiuritului de Hurmu:nu comparaţi merele cu perele doar fiindcă vi s-a părut c-aţi ştii povestea!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-05-02 12:49:56
         
 
  Marturisesc ca dupa citirea catorva randuri si pe mine m-a dus gandul la Camasa lui Cristos.
Povestirea de mai sus e OK, dar nu e originala. Chestiile astea s-au mai spus de nenumarate ori.
 
Postat de catre Adrian Master la data de 2019-05-02 04:33:55
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  taximetristul semidoct loveste again! :)))  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2019-05-01 23:43:36
         
 
  D-le Sorescu, cine v-a mințit că ați fi spiritual?
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2019-05-01 22:18:51
         
 
  D-le Recheşan, sunteți un om talentat dar v-ați pierdut în autosuficiență, Țineți-o tot aşa!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2019-05-01 22:13:45
         
 
  Domnule profesor, formularea ,, chiar şi pentru Europeea" nu s-a vrut a fi peiorativă. Imi cer scuze.
Cât despre mâna de domni care mai postează sporadic aici, fără indoială că sunt crema intelectualității româneşti.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2019-05-01 22:05:34
         
 
  p.s. Florentine, e inutil să îi faci observații/recomandări lui domn Hurmu! E clar, după felul în care „ ecsprimă” și scrie pă îrtie că mnealui are la bază o singură lectură: Pagini aurii...o tot citește și-o recitește, că-i voluminoasă! :))))  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-05-01 19:44:22
         
 
  Mulțumesc pt recomandări, mai ales lui Hurmuzache cel venit să dea recomandări atît de pertinente...bre, sile, dacă ai fi citit Cămașa lui Hristos (de Douglas Loyd, parcă)ai fi observat că tema romanului acela de două volume era transformarea sutașului Marcellus într-un creștin fervent;aici e vorba de o scenă reală, centurionul e Longinus, datele sunt complet diferite și, mai ales nu poți compara ditamai romanul cu o scenă succintă de 3 pagini.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-05-01 19:10:49
         
 
  Mă bucur, domnule Hurmuzache, când primesc sfaturi de la un om atât de cultivat și înțelept precum dvs. Presupun că romanul la care faceți referire este o piesă de teatru, nu? Sunt convins, de altfel, că sunteți un mare iubitor de teatru, având multe lecturi în acest domeniu pe care, din câte înțeleg, îl aveți la degetul mic.
Noroc cu unii ca dvs și ca Lenin care ne învață să studiem, să studiem și iar să studiem, altfel ce ne-am fi făcut?
Domnule Cristescu, bine punctat. Sunt exact motivele pentru care i-am acordat acestui text toate cele trei stele.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-05-01 15:34:58
         
 
  De ce, domnule Hurmuzache, formularea ”chiar și pentru Europeea”? O fi infectată? O fi devenit vreo ciumă? Ciuma bleu?

Și, apoi, de ce ar trebui apelat la recomandarea dumneavoastră bibliografică pentru a lectura acest text?

Textul este bine scris. Reconstituie, se pare, destul de fidel, atmosfera și comportamentul legionarilor. Numele personajelor sunt sugestive și valide textual iar ”filosofia” simplă a acestor soldați este dublată de spiritul lor de onoare și demnitate de sorginte militară. Peste toate, ca un fel de adiere, plutește, abia simțit, un sentiment profund de umanitate care depășește zona regulamentelor și ordinelor militare și care fac din acești războinici hârșiți, niște justițiari ad-hoc. Aceștia ”judecă” atât pe cei din neamul ”Răstignitului” (sic!) cât și pe cel intrat în istorie cu celebrul său spălat de mâini și care, la acel moment, încă nu le plătise solda.

Cam acesta ar fi cadrul în care, privită prin ochii militarilor de atunci și de acolo, a fost săvârșită aceea care va deveni cea mai celebră crimă din istorie. Săvârșită cu vinovăție atât de ai lui (mintea) cât și de ocupantul roman (executantul) deși, în percepția oștenilor Pilat n-ar fi avut nicio vină. „ Ai lui i-au făcut felul, zice Horridus, preoții din Sanhedrin, tribunalul lor jidovesc, l-au condamnat, nu procuratorul nostru, din cauză că ar fi un eretic care s-ar fi abătut de la dogma lor evreiască!”

Cu toate ordinele primite, cu toată respectarea, de tip militar, a acestora soldații își depășesc statutul de simpli executanți. Ei analizează și evaluează moral, în spiritul dreptății situația condamnatului și conchid, fără drept de apel: „ Nazarineanul acesta e nevinovat și-a fost condamnat pe nedrept. E un om drept, curajos și înțelept. L-am auzit o dată în Siloah vorbind unei adunări de nevoiași!”

Fabuloasă scena ”plictiselii” în fața crucii cu suferința in vivo! Cu moarte așteptată să se instaleze! Plictiseală! Sarcina lor a fost îndeplinirea ordinului și apoi să aștepte moartea condamnatului! Așteptare care, iată, produce ”plictiseală”. Plictiseală în fața morții! Pe care, găsesc cu cale să și-o alunge cu hazardul zarurilor! Având ca miză tunica celui aflat în agonie! Sigur, atunci, poate, pentru acești oșteni moartea putea să constituie un fapt la fel de banal ca și jocul cu zarurile. N-și imaginau momentul astral la care erau parte.

Prin punerea în pagină și prin expunerea gradată a faptelor și gândurilor legionarilor și a centurionului lor textul se constituie într-un omagiu adus Crucificatului. O adevărată laudatio adusă aceluia care va deveni modelul aspirațional ei noii religii.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2019-05-01 09:39:34
         
 
  D-le Sorescu, se vede că nu ați citit ,, Cămaşa lui Hristos". Ideea este formidabilă, dar nu-i aparține d-lui Recheşan.Cartea (în două volume) a fost tradusă în româneşte şi a apărut în 1990.
Poate aveți curiozitatea să citiți acolo cum trebuie tratat un astfel de eveniment. D-l Recheşan doar a încercat. Subțirel, chiar şi pentru Europeea.
Abia după ce veți citi veți realiza ridicolul celor trei stele. Parafrazându-l pe Lenin, vă spun şi eu ,,Citiți, citiți, citiți!" d-le Sorescu.

 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2019-05-01 01:22:20
         
 
  Foarte bun textul! Impresionant, chiar. Ideea este formidabilă - povestea crucificării văzutâ din perspectiva soldaţilor romani care a trebuit să pună în executare sentinţa și să îl păzească, empatizarea cu Cel Răstignit. Punctul de maximă intensitate, acela în care Isus strigă "Eli, Eli, lama sabachtani!", iar unul dintre soldaţi își șterge o lacrină, spunând: O fi strigând-o pe maică-sai, la ea te gândești în astfel de momente.
De intrat intri în atmosferă de la primele momente. Captivantă, cu adevărat captivantă.
Ca puncte negative, mi s-a părut că trenează ușor pe la mijlocul ei, iar la unul dintre pasaje, cel cu norii grei, dacă nu mă înșel, trebuie pus subiectul întrucât nu mai știi cine vorbește/acţionează:

"Centurioane, zice Gallus, care-i treaba cu tăblița aia pe care scrie INRI, de ce am pus-o acolo în vîrf?”
„ A fost ideea lui Naulius, șeful cancelariei lui Pilatus...să ațîțe hîra între fracțiunile Saducheilor, Irodienilor și Fariseilor și-s inițialele de la Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum ceea ce l-a făcut pe Irod Agrippa să turbeze de ciudă!”.
Scrută orizontul împînzit de nori întunecați și se strîmbă, un rictus de om suferind:
„ Se înnourează, cred că vine ploaia, că mă sîcîie o rană veche de la umăr, o amintire de la sulița unui german sălbatic care a sărit să mă străpungă ca pe-un mistreț!” - la această replică mă refer.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-04-30 12:34:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23765
Comentarii: 120488
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE