FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Uimitoarele aventuri ale lui don Pișcote de la Mandea (2)
Text postat de Gheorghe Rechesan
UIMITOARELE AVENTURI ALE CAVALERULUI DON PIȘCOTE DE LA MANDEA (2)

DÉCOR: O colină înverzită; pajiști cu vaci păscînd; în depărtare, morișca uriașă a unei turbine eoliene.


SCENA I
DON PIȘCOTE ( descălecînd din șaua mobrei):
Vezi, tu, brav scutelnic
Cum greu grijile mă apasă,
Și din neguri vin vremelnic
Semne clare dă angoasă,
Nici că pot soili în pat,
Ori să beu, un țoi, că drace,
Grija țării, neîncetat
Nici la budă nu-mi dă pace!

SANCHI BRÎNZA (rezemînd pegasul rablagit de ciotul unui salcîm):
Văleleu, mare năpastă
Mi-e să nu te betegești,
C-ar fi bună o nevastă
Una mîndră ca-n povești,
Să te laie, să-ți dea pită
Sub macat s-o coțăiești,
C-așa-i viața potrivită
Boli să n-ai, d-alea, lumești!

DON PIȘCOTE:
Nu poci, bă! lovit dă streche,
Cînd sîmțîrile mă-mbie
Către-o mîndră nepăreche,
Că nu-i alta mai nurlie
Și isteață-n toate cele,
Ca vițica dîn saivan
Ochii ei ca două stele,
Străluc hăt, în Deliorman!

SANCHI BRÎNZA:
Nu faci o curvă stareață
Nici din asin un armăsar…
Cine-i mîndra cea isteață
Rînza de ți-a pus pă jar?

DON PIȘCOTE (oftînd adînc):
Numele-i dîn calendar
Că crăița vieții mele
Are cadre șî la ziar:
Panseluța dîn Videle!

SANCHI BRÎNZA:
Dac’ ajunsă la gazetă
Ca un sfînt dîn Maglavit,
Și să plimbă în caretă
Mă întreb de-i potrivit,
Oricît patima te-ndeasă
Și oricît ești de stăpîn
Cavaler dă stirpe-aleasă,
Să o tăvălești pîn fîn?

DON PIȘCOTE:
Vai dă tine, ce gîndești!
Dragostea-mi nu-i lumească
Îi amor ca în povești,
Fără patimă trupească
Scrie-n cărți, că am tri mii,
De iubiri fără prihană
Unde mîndre cilibii
Nu țîntesc către izmană!

SANCHI BRÎNZA:
Dîn bucoavne dă iubești
Numa-n buchii, canci hîrjoană
Mințile îți amețești
Și rămîi făr de codană!

DON PIȘCOTE:
Nu ai minte cît gînsacu,
Patima, ce zace-n carte
C-am cetit, dîn greu, cu sacu
O reverși așea pe-o parte
Pă mindir unde ți-i locu’
Ori mai bin’ către pămînt
Slobozindu-te de focu’
Ce-l iscă un biet cuvînt!

SANCHI BRÎNZA (scărpinîndu-se în cap):
Cum ar fi, dacă ai carte
Nici că-ți trebe o muiere,
Cartea poa’ să te deșarte
Dîn canea ca pă ciubere!?

DON PIȘCOTE:
Vorbe, Sanchi, făr de spor
Vînturări sub limbă, rele
Să pornim spre-al meu odor
Dulcinica din Videle!

SANCHI BRÎNZA:
Zău, mă trece-un junghi în foale
Cînd te-aud, stăpîne-al meu,
Și-aș purcede cu matale
Piste țarini, teleleu
Făr o oală dă sarmale
Nemîncat și însetat
(Făr o dușcă dă muscat)
Chiar unde-și făcură casă
Dracii ăi încornorați
Dară foamea nu mă lasă
Aș hali șî țîri uscați!

SCENA II

DON PIȘCOTE (cu palma streașină la ochi):
Da’ ce văd, colea, în zare
Cu trup strașnic dă oțel
Brațe cinci, drept pă picioare
Și înalt cît un muncel?

SANCHI BRÎNZA:
Ce să fie? E-o morișcă
Macină, cred, păpușoi
Suflă vîntu și o mișcă
Cînd încet, cînd mai vioi!

DON PIȘCOTE:
Ai chiorît sărman garoi,
Bărăganu-i năpădit
De scaieți… canci păpușoi
Și socot io, negreșit
Că acolea pă imaș
Drept în cale, cu arțag
Stă un urieș haștag!

SANCHI BRÎNZA (își face cruce și-și scuipă în sîn):
Ce vrăji bîntuie cîmpia
Și-n sireacu meu hidalg?
Nu mă duce scăfîrlia,
Ce-i acela un haștalg?

DON PIȘCOTE (ambreind motorul paradit al mobrei):
Un haștag e-alcătuirea
De noroi și spurcăciune,
Tot ce otrăvește Firea
Mai arzoi ca un tăciune,
Mai amar ca și pelinu
Mai urît ca hahalera,
Ce-și sloboade-n noi veninu
Mai mortal ca și holera
Dacă-l vezi, pici rău beteag
Scuturat de friguri grele
Ăsta-i, Sanchi, un haștag
Și-am să-i spulber cinci măsele!

SANCHI BRÎNZA:
Nu te avînta, stăpîne,
Las-o dreacu, că-i belea
Intri-n măciniș de grîne
Și-i faci morarului saftea!

DON PIȘCOTE (ținînd furca ca pe o lance se avîntă spre turbina eoliană):
Noi, hidalgi dă viță veche
Nu ne temem de nimic,
Nici de vrăji ce mînă-n streche,
Nici de-un vajnic inamic
Jos cu leprele vrăjmașe,
Jos cu Sioroș pă vecie
Sus cu armele trufașe,
Biruința a mea să fie!


N-am să caut prin dicționare, slove d'electrocutare, dar Pișcote, aprig foarte și-ndîrjit, parol, de moarte, fu săltat cu rosinantă, precum zidul de paiantă,cînd se zbuciumă pămîntu ori bate groaznic vîntu, scuturat și pîrjolit și în toate scrumuit, că-ți făcea milă de el, biet hidalg lipsit de țel!




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  abia am internet,de unde explorer? :)  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2019-02-23 11:07:43
         
 
  Rudy, pentru stele, intră cu internet explorer.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-02-23 11:04:53
         
 
  nu te crampona în prozodie, e mișto și așa.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-02-23 11:03:20
         
 
  vot,am promis steluta da' n-am buton,sorry  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2019-02-23 11:00:11
         
 
  mulțam pt aprecieri, normal că ritmul e hodorogit, nu-s expert la muzici prozodice, caut scuza că și personajele-s pe măsură!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-02-23 10:49:09
         
 
  Sigur ca e de stelutza aceasta productie spumoasa,insa exista pierderi de ritm, sigur,se pot remedia,deocamdata n-am nivel ca sa votez  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2019-02-22 16:00:37
         
 
  foaie verde ca Trabantu, e mai tare ca Levantu! Am râs cu lacrimi, să nu le ștergi, bre. Steluță.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-02-22 15:51:59
         
 
  Vot!  
Postat de catre Euro peea la data de 2019-02-22 15:27:15
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23792
Comentarii: 120454
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE