PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de George (Dumitru) Corbeanu In aceasta piesa nu exista dialog. Personajele nu interactioneaza, nu-si vorbesc unul altuia. Sustin doar doua monologuri intercalate. Faptul ca se afla amandoua in acelasi loc in acelasi timp este pura coincidenta…Puteau fi foarte bine unul intr-un timp mai indepartat decat celalalt. Acesta ar fi putut fi Ulise, avand in vedere conditia sa mitologica. Faptul ca si-a gresit veacul nu este vina nimanui si, de altfel, nici prea important… Actorul: Ati venit? Ca in fiecare seara. Dar astazi nu se joaca nimic, nu-i nici un spectacol in program. Ce cautati aici? Sunt doar eu…nu v-ati saturat de mine? Va rog, va rog, nu mi-o luati in nume de rau, nu vreau sa va jignesc. Doar ca am obosit…Ia te uita, sala plina. Ca de fiecare data. Dar astazi nu prea aveti ce vedea, sunt doar eu, nu-i nimic in program…Am iesit putin din casa. N-aveam unde sa ma duc, e pustiu peste tot. Am venit aici…Aici e lumea mea (mangaie scena). Lumea e o scena…alte masti, aceeasi piesa…(se uita in gol) Intra Ulise. Cara un cufar greu. Este foarte obosit. Ulise: (se opreste) Unde sunt oare? Ah, cat de obosit ma simt…Ce intuneric e…Ce-o fi locul asta? Ma apropii sau ma indepartez? Parca merg in cerc. Dar pe aici n-am mai calcat. Sunt atat de obosit…(pune cufarul jos) Am nadusit. Sa poposesc un pic. Ma dor toate oasele. De cand ratacesc…(se asaza pe cufar) Am batut toate colturile lumii pe uscat si pe mare. Simt ca imbatranesc. Mintea mi-e mai inceata, privirea mai stearsa.(Isi da cu mana prin par). Am si albit…Am vazut atatea in lumea asta….Ah, de-as putea inchide ochii putin…sa ma odohnesc…(cade intr-o amorteala) Actorul: Maine avem premiera aici, pe scena asta. Atunci ar fi trebuit sa veniti, nu acum. Acum chiar n-aveti ce vedea, e intuneric. Doar fasia asta de lumina si eu…Pesemne o fi uitat cineva un bec aprins la cabine. Ce lumina oarba…Dar e bine asa, nu vreau decat sa ma odihnesc putin aici, in intuneric. Nu-mi prea place acasa. Ma simt singur. Singuratatea ma inspaimanta ingrozitor. Aici sunt toti in jurul meu. Ii simt, imi dau tarcoale…imi soptesc la ureche…”A fi sau a nu fi…” (sopteste in continuare ca pentru el). Ulise: (brusc) Mi-am pierdut drumul. Il aveam, il stiam…Apoi am atipit. Ah, o clipita am atipit, o clipita. Eram asa de obosit…A fugit, a disparut, mi-a scapat pur si simplu din maini. Acum il caut cu disperare, imi caut drumul spre casa. Am ajuns aici. Am intrebat pretutindeni, nimeni n-a stiut sa-mi spuna. Dar unde-oi fi ajuns? Ce intuneric e…Parca merg in cerc. Sigur pe aici n-am mai fost. Nu! Nu trebuie sa ma cuprinda toropeala! Daca ma pierd si pe mine? Atat mai am. Pe mine. Si cufarul asta greu. E asa de greu…Parca ar fi gol. De parca in el s-ar afla inghesuit tot golul din lume…(mangaie cufarul.) Telemac…era copil cand l-am lasat acasa….Acum o fi crescut? Cat de mare o fi? Poate a si murit de-un an. Poate chiar de o suta. Poate e pulbere si cenusa de milenii intregi. Nici nu mai stiu de cand ratacesc asa in nestire… Actorul: (se ridica) Vreau sa va fac o marturisire: azi nu va mai mint. Gata, las deoparte mastile. Vedeti, nu am nici o picatura de machiaj pe fata. O sa va spun adevarul. Totul a fost o minciuna….M-am prefacut in toti acesti ani…Stiu ca v-am facut sa suradeti, v-am strecurat emotie in suflet sau v-am inlacrimat ochii. Dar imi pare rau, a fost doar o pacaleala. N-am fost niciodata eu, cel adevarat. Dar acum nu joc nimic, sunt doar eu, nu-i nici un spectacol in program. Pareti putin cam dezamagiti. De ce-ati venit? Maine e premiera, atunci ar fi trebuit sa veniti, nu acum. Acum au cazut mastile…sunt in fata voastra, gol-golut, nu joc nici un rol…Un actor fara identitate, un actor imbatranit fara nume…(se plimba pe scena) Ulise: Si Penelopa….am lasat-o tesand. Mi-a promis ca nu se opreste pana nu ma intorc eu. Acum cred ca poate acoperi tot pamantul cu panza ei. Sa-l apere de soare. Am auzit pe cineva ca se subtiaza stratul de ozon. Panza aia ar fi tocmai buna pentru asa ceva. Cu ozonul nu-i de glumit. Daca ajunge subtire, subtire, ca o foita de ceapa, soarele ne prajeste pe toti. Si eu nu mai ajung acasa. Dar pe unde s-o iau? Cine poate sa-mi spuna? L-am pierdut pe Telemac, am pierdut-o pe Penelopa…Nu ma am decat pe mine. Si cufarul asta gol… Daca ma pierd si pe mine? Nu, nu trebuie sa atipesc, nu trebuie sa inchid ochii. Dar ma simt atat de greu….De parca in cufarul asta s-ar afla toate poverile lumii…(cade in amorteala) Actorul: Ieri m-a chemat Hamlet, maine o sa ma cheme Lear…Azi n-am nici un nume, sunt gol, sunt in fata voastra…Dar nu ma recunoasteti. Nu va invinuiesc, nu m-ati vazut niciodata pe mine, cel adevarat. N-ati vazut decat machiajul…si costumul…Sunt doar un biet costum care se schimba de la seara la seara…(trist) In voi mi-am pus nadejdea. Speram totusi sa-mi spuneti cine sunt…. S-a facut frig, m-a apucat tremuratul. Si intunericul asta ma apasa…(isi strange picioarele la piept). Astazi m-am uitat intr-o oglinda si nu m-am recunoscut. Am vazut un strain, fara farduri, fara pudra, fara peruca…Un strain ridat zambindu-mi stangaci… Nu ma mai cunosc, nu mai stiu cine sunt…M-am pierdut in spatele tuturor mastilor mele…M-au devorat personajele, sunt cate putin din fiecare dar nu tot din unul singur….Un strain fara nume…un actor. Rolurile mor, se uita. Viata e un teatru trist… Ulise: Credeati c-am adormit? Nici vorba…Stiu ca vreti sa ma duceti de nas, voi, zei netrebnici! Dar nu ma las…Mi-ati strecurat indoiala odata…Era gata-gata sa ma pierd. Am vorbit in calatoria mea cu un filozof, lumea zicea ca le stie pe toate. L-am intrebat si eu de drumul meu. Mi-a spus lucruri care mi-au strecurat frica in inima. Cum ca Ulise murise de mult. Cum sa moara daca era in fata sa? Daca murise, atunci cine eram eu? Mi-am zis “Gata, m-am pierdut si pe mine”. Dar mi-am dat seama ca era un mincinos. Cand mi-a spus ca nu mai sunt zei, ca au murit si ar fi ramas doar unul singur, Dumnezeu, care trona acum era crestinatatii. Zei sireti…Credeti ca ma puteti pacali…Vreti sa ma vedeti pierdut de tot. Sunt mai istet ca voi, mintea nu mi-a amortit inca de tot, asa ca luati aminte! Imi tremura mainile…Ce brate vanjoase aveam odata…Acum sunt un batranel prapadit. Pai nu-i de mirare ca nu ma recunoaste lumea. De cand umblu fara tinta…(isi ia capul in maini) Actorul: Mi-e capul greu, ma apasa gandurile…(isi scutura capul) Ceva ma tine zici in ceafa, parca as cara pietre de moara….bolovani grei….Toate aplauzele voastre ipocrite ma lovesc acum… Sunteti falsi, mai falsi ca mine. De ce-oti fi venit in seara asta? Doar stiati ca nu-i nimic in program. E afisat la intrare, maine e premiera, atunci ar fi trebuit sa veniti, nu acum, acum sunt doar eu, gol-golut in fata voastra… S-a facut asa frig aici, cred ca nu mai merge instalatia de caldura…Si intunericul asta…Doar fasia de lumina de la vreo cabina. Sa stau in preajma ei, poate ma incalzesc putin. Ma ustura ochii, abia mai vad. Mai sunteti acolo? Doar n-ati plecat…chiar daca nu m-ati recunoscut, mai stati putin…Putin…(pune capul pe genunchi) Ulise: Dar ce fac, plang? M-am ramolit de tot. Hai, putina barbatie! Inca nu mi-am pierdut increderea, pe Zeus! Am zabovit destul. La drum! (se ridica, apoi cade pe cufar) Nu ma pot ridica, parca ceva ma trage in jos. Cred ca imi trebuie un toiag. Parca aveam unul aici, in cufar. (incearca sa deschida cufarul dar nu reuseste). A intepenit, i-au ruginit balamalele pesemne. Sa ma ridic. (reuseste sa stea in picioare, cu greu) Imi trebuie un punct de sprijin. (cauta ceva de care sa se sprijine) Nimic. Ce-o fi locul asta? Ce intuneric s-a facut. Trebuie sa plec, ma asteapta drum lung pana acasa (se chinuie sa ridice cufarul) Ce greu s-a facut…de parca s-a adunat in el toata zadarnicia omeneasca.(se asaza). Mai stau putin. Sa ma intremez, sunt slabit. Toata calea asta care am batut-o pana aici m-a obosit. Parca am plumb in picioare. Inca putin. Apoi ma ridic si plec. Plec acasa. E drum lung pana acolo. Ma astepta cei dragi. Un pic..(intra in amorteala). Actorul: S-a facut tarziu, trebuie sa ma duc acasa. Dar voi nu trebuie sa plecati, doar n-ati venit pentru mine. Dac-as sti cine sunt…Daca mi-as aminti macar cum ma cheama…macar prima litera…Am imbatranit, mi-am pierdut memoria. Trebuie sa scurm adanc in mine, sa ma scot la iveala, sa-i dau in laturi pe toti de acolo, sa-mi fac loc. Dar cred ca-i prea tarziu pentru asta. Sunt pierdut, am murit inainte sa incetez din viata. Au ramas doar ei sa duca trupul mai departe pe strazi. Asta a fost ultima noapte a mea. Va multumesc, chiar daca n-ati venit pentru mine. Ulise: (aproape adormit, din pozitia in care ramasese) De atata timp plecat de acasa…Am imbatranit pe drum, intre straini. Da, il aveam, o clipa a fost indeajuns sa atipesc…Eram foarte obosit, intelegeti? Foarte obosit…Si dus a fost. Sa ma intind nitel…Imi cad pleoapele, le atrage pamantul…Dar nu trebuie sa atipesc, daca….(adoarme intins in fata cufarului) Actorul: (vede cufarul) Ia te uita, un cufar. Ce-o fi in el?(incearca sa-l deschida dar nu reuseste) O sa-l duc acasa…(il ridica) Si nici nu e prea greu. Ce o fi cu el aici? Ca eu sigur nu l-am adus. Nu am avut cum, nu am avut de unde. Oricum, e bine ca l-am vazut. Si asa nu am in ce sa imi asez costumele. Mastile… Intelegeti? As putea sa ma dezbrac pana la piele. As putea sa imi asez fiecare strat in cufarul acesta. Si poate asa o sa raman afara doar eu, cel adevarat. Intelegeti? (trist) In voi imi pusesem nadejdea…(mai vesel, cu o urma de speranta in glas) Dar nu face nimic, nu va condamn. Nu aveati cum sa stiti. Caci nu m-ati vazut niciodata pe mine, cel adevarat. Si acum poate am gasit solutia. (mangaie cufarul) Cufarul asta ciudat, ar putea sa imi redea identitatea. (incearca sa il stranga la piept dar e prea mare. Il mangaie absent) Eh… ar cam trebui sa plec. Nu ma asteapta nimeni, e adevarat. Dar s-a facut tarziu. S-a inserat afara. Si oricum nu era nici un spectacol in program. Maine, nu acum. Nu mi-o luati in nume de rau. Ma duc sa umplu cufarul, poate, cine stie… La revedere. (se uita in jur) Dar pe unde s-o iau? Ce sentiment ciudat. Stanga sau dreapta? Imi amintesc, stanga, nu are cum sa fie altfel. De-o viata merg pe acelasi drum.(merge spre stanga apoi se opreste). Si totusi parca dreapta era. (se intoarce.se chinuie si reuseste sa stranga cufarul la piept). Da, dreapta, cu siguranta dreapta. (merge spre dreapta. Dupa cativa pasi se opreste). Nu, nu pe aici. Pe dincolo… Ce-o fi cu mine? M-am ratacit. Ce-o fi locul asta? Ce intuneric e, nu mai vad nimic. Dar trebuie sa ajung acasa. Ma ingrozeste intunericul asta. Trebuie sa ajung… dar pe unde sa o iau? Ce ciudat, ce ciudat. Poate stie cineva, poate… (Iese prin public miscand din cap a mirare). Ulise: (se ridica) Unde ma aflu? (se uita in jur;vede publicul) Voi cine sunteti? (isi de seama ca se afla pe o scena). Ia te uita! Ati venit sa ma vedeti pe mine? (amintindu-si parca brusc) Dar nu stiu sa fi fost vreun spectacol in program. Poate maine, nu astazi.(se chinuie inca sa isi aminteasca) Cum am ajuns aici? Cat o fi ora? Cred ca e tarziu, s-a inserat afara. Ar trebui sa merg acasa. E aici aproape, la doua strazi, imi amintesc perfect. (merge cativa pasi spre iesire apoi se opreste). Ce ciudat… nu imi amintesc cine sunt. (se intoarce spre public) Nu imi amintesc cine sunt. Ma uit la voi acum, aici, pe scena asta si imi dau seama ca nu stiu cum ma cheama. (mai vioi)Voi ar trebui sa stiti. Voi ma vedeti in fiecare seara, ar trebui sa stiti. (ca pentru el) Si totusi parca nu era nici un spectacol in program… (revine la tonul de dinainte) In voi imi pun nadejdea. Sunteti singurii care ma puteti ajuta. Sunteti singurii… (se intoarce cu spatele la public) Singurii… O clipita am atipit, o clipita…si m-am pierdut (plange) SFARSIT Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ina, iti multumesc de trecere. Textul asta l-am scris demult, inca din facultate (sa fie vreo 4 ani de atunci). Acum am schimbat putin finalul. Imi pare bine ca ti-a placut. George   Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2004-07-14 09:35:57               Mereu surprinsa! O paralela interesanta, trista... "Personajele nu interactioneaza, nu-si vorbesc unul altuia. Sustin doar doua monologuri intercalate. Faptul ca se afla amandoua in acelasi loc in acelasi timp este pura coincidenta" Asa se intampla mereu. Ca de obicei ma inclin si iti doresc sa ai multa-multa inspiratie in continuare, George!   Postat de catre Ina Cirlan la data de 2004-07-09 21:40:18 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE